Primo: nu-mi place să mă laud;
Secundo: nu-mi place să-mi plâng de milă.
Imediat, a venit o a treia negație care le-a anulat pe primele două:
Terțio: nu-mi place să-i refuz pe prieteni, mai ales pe cei care merită tot respectul meu. Răzvan, "tata lui LiterNet", este unul dintre ei. Mi-a reproșat că "găsesc mereu pretexte să nu scriu la retrospectivă". I-am dat dreptate, m-am rușinat și am decis să scriu cele ce urmează. Nu va fi un text elaborat, ci mai mult o listă de activități și evenimente, împănată cu imagini. Așadar:
2025 a debutat, din nefericire, cu niște probleme grave de sănătate. Nu vă îngrijorați! Nici nu vă bucurați! Nu a fost vorba despre mine, ci despre cineva drag din familia extinsă. Mai multe nu vă pot spune. Doar că boala lui mi-a întârziat plecarea la Nucondo. Astfel, începutul campaniei agricole a fost amânat până la mijlocul lui aprilie. Dacă tot veni vorba despre problemele de sănătate, de ele nu am scăpat nici eu, dar mult mai târziu, spre sfârșitul lui 2025, adică în aceste zile. Doar atât vă spun, căci nu vreau să mă văicăresc!
Primul drum din 2025 spre Nucondo mi-a oferit o mare bucurie: am condus pe noul tronson de autostradă A1, Pitești - Curtea de Argeș. Aproape că am autostradă "din poartă în poartă", dacă pun cap la cap A1, cu tronsonul sudic de A0, inaugurat în vară.
La Nucondo, surpriză mare și neplăcută: puțina zăpadă din iarnă, dar mai cu seamă vântul, mi-au distrus acoperișul solarulu! Reparația mi-a luat câteva zile bune, fără să am vreun ajutor, cât de mic!
Președintele l-am ales, după îndemnul inimii, la Nucondo. Pentru primarul Bucureștiului am băgat buletinul în urnă, șapte luni mai târziu. Tot după îndemnul inimii!
La categoria Ce lucruri faine mi-am mai cumpărat menționez o drujbă mică și eficientă, ce face toți banii. Cu ea, am pus, deja, la pământ un prun, la Nucondo și un cireș, la București. Ambii, foarte bătrâni.
Să nu uit: în iunie, mi-am făcut o prietenă nouă. O cheamă Ela Mirabela. Toată vara, toamna și chiar începutul iernii, am trăit clipe minunate alături de ea. De fapt, călare pe ea, căci Ela Mirabela este o excelentă bicicletă electrică, de munte. Am biciclit împreună sute de kilometri în ture rezonabile, parcurse pe drumurile și cărările abrupte din jurul Nucșoarei, pe Valea Vâlsanului și pe Râul Doamnei.
În iulie am avut oaspeți dragi din Germania. Am plănuit împreună o excursie în Făgăraș, cu finalitate pe Moldoveanu. Planul era ca eu să urc cu mașina pe Transfăgărășan, să o las la o stână, sub Fereastra Zmeilor, să fac traseul de creastă pe la Podul Giurgiului și să cobor, în final, la bătrâna cabană Podragu. Acolo urma să mă întâlnesc cu Oana și Radu care trebuiau să-și lase mașina în Orașul Victoria și să urce, pe Valea Arpașului spre Podragu. După o noapte petrecută în cabană, ar fi urmat să urcăm pe Moldoveanu, apoi ar fi trebuit să coborâm la Honda mea, cu care să-i duc la mașina lor. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg, am avut o surpriză neplăcută: copiii mei nu au apărut la Podragu. Neavând, nici eu, nici ei semnal telefonic, m-am speriat. Nu am dormit toată noaptea din cauza îngrijorării. Abia a doua zi am aflat motivul: Oana și Radu au luat-o pe un traseu mult mai dificil decât cel obișnuit, fiind nevoiți să înnopteze la Cabana Turnuri, acum părăsită. Au apărut destul de târziu la Podragu. Astfel, planul cu Moldoveanu a căzut și a trebuit să coborâm în mare grabă pe Transfăgărășan, întrucât ni se pregătea o ploaie cu trăznete, cum numai pe creasta Făgărașului vezi.
După o săptămână, copiii mei și-au dat întâlnire la Nucșoara cu nașii lor, Mihaela și Cătălin. Eu i-am așteptat cu grătarul pregătit. A doua zi, în zori, au plecat în Iezer pe un traseu lung și dificil. În noaptea ce a urmat, nu am prea dormit. Tot din cauza grijii! La ce oră credeți că au apărut, frânți de oboseală, flămânzi și înfrigurați? La 7 dimineața!
Primele două săptămâni din octombrie le-am petrecut în Germania și Elveția. În ambele weekenduri i-am ajutat pe Oana și Radu să instaleze o casă container nou-nouță, pe parcela lor din campingul de ski din Flumserberg - CH.
Gata! E clar: 2025 a fost un an obișnuit, fără evenimente deosebite. Altfel spus, nimic nou sub soare!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)