Uitându-mă puțin în urmă, la prima mea fotografie de care sunt atașată, realizată într-o zi ploioasă printre coloanele Bisericii San Francesco di Paola din Napoli, mi-am dat seama că nu m-am schimbat prea mult: scriam pe atunci, pentru o expoziție comună la Constanța, că îmi place să călătoresc și să fotografiez fiecare loc prin care trec.
Făcând o analiză a ultimilor ani, am realizat că, deși îmi place să experimentez și să testez diferite tehnici, a rămas vie bucuria inițială de a documenta fiecare călătorie.
Dintre toate momentele trăite în acest an, experiența de pe Camino Primitivo a rămas cea mai puternică ancoră, un fel de "punct zero" de la care am început să îmi redefinesc ritmul și perspectivele. Acest proiect fotografic reprezintă încercarea mea de a surprinde vizual nu doar locurile pe care le-am traversat, ci și stările și gândurile acumulate de-a lungul drumului.
M-am regăsit câte puțin în fiecare dintre cei cu care am împărțit, la un moment dat, traseul: Simona, Gabriele, Raul, Ricardo, Daniel, Tatiana, Hanna, Thorsten, Angelica, Bruno.
Am fost însoțită de sora mea și, deși uneori nu a fost ușor, fiind atât de diferite, prezența ei a fost o linie discretă de stabilitate.
Astfel, fiecare pas comun a dizolvat granițele dintre "eu" și "ceilalți", iar micul meu proiect fotografic nu a mai putut fi doar despre observare, ci despre fragmente de viață împărtășite.
Tocmai această conexiune m-a făcut să amân o vreme elaborarea lui; am realizat că nu pot povesti despre ceilalți fără să povestesc, printre rânduri, despre mine și despre toată vulnerabilitatea descoperită pas cu pas.
Caracterul autentic și provocator al acestui traseu este rezultatul unei simbioze constante între pelerini și localnicii din satele tranzitate. Această interacțiune transformă o simplă drumeție într-o experiență de solidaritate și sprijin reciproc. Fără localnici, Camino Primitivo ar fi doar o potecă montană dificilă. Am fost impresionată de dedicarea lor extraordinară, de amabilitatea și disponibilitatea de a interacționa, chiar și dincolo de barierele lingvistice.
Traseul este bine semnalizat cu săgeți galbene și volandeiras - iconicele scoici, fiind navigabil chiar și în zonele muntoase și sălbatice. Asociată cu apa și purificarea, scoica reprezintă pentru mulți călătoria interioară și transformarea personală, fiind simbolul central de orientare și identitate pentru pelerini.
Călătorii, având motivații diverse, de la cele religioase sau spirituale, la căutarea unei provocări fizice sau a reflecției personale, se ajută reciproc, ceea ce face ca experiența să fie mai bogată și mai puțin solitară. Aceștia susțin economia locală prin cazarea în albergues (case de pelerini), consumul preparatelor gastronomice locale (cum este faimosul Pulpo a la Gallega) și achiziționarea proviziilor.
Satele și orașele de pe rută își păstrează patrimoniul cultural și istoric datorită acestui flux constant de vizitatori, care revitalizează tradițiile și încurajează conservarea monumentelor.
Fuziunea dintre aceste două grupuri construiește un mediu unic, în care fiecare pas creează o poveste perpetuă, cu ecoul celor de dinainte, sprijinul celor ce parcurg drumul alături de tine și intenția celor ce vor veni.
Camino Primitivo este considerat cel mai vechi traseu de pelerinaj și unul dintre cele mai solicitante, dar spectaculoase, fiind inclus în patrimoniul UNESCO din 2015. Este numit și "Calea Originală", deoarece primul pelerin spre Santiago de Compostela a fost regele Alfonso al II-lea al Asturiei, care a pornit în anul 814 din Oviedo.
Am parcurs cei aproximativ 320 km în 14 etape. Este unul dintre cele mai puțin circulate trasee (ales de doar 4-5% dintre pelerini), în principal din cauza reliefului dificil, cu diferențe mari de nivel și porțiuni cu mult noroi, în special pe Ruta de los Hospitales (cea mai spectaculoasă).
Totuși, este una dintre cele mai spectaculoase rute, având totul la înălțime: peisaje, infrastructură, cultură și tradiții, fiind nu doar un parcurs fizic, ci și o lecție despre deschidere, răbdare și bucuria lucrurilor mărunte.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)