Am - pentru 2025, deși 2025 nu e separat de 2024 - dar am stat să număr, am 10 lucruri mari și 35 de lucruri mici pentru care a meritat anul ăsta. Multe dintre ele le-am uitat până la momentul când am reluat lista cu scopul de a scrie și nu doar, ca de obicei, cu scopul de a-mi reactiva cheful de viață și încrederea în umanitate. Așadar, aleatoriu, chiar dacă și alegerea aleatorie poate fi un top, nu?, câteva dintre globurile mele.
Poveștile lui tata, din rarele povești ale tatei, cum că bunicul a fost prizonier la ruși, pe vremea lui. Și cum, în ziua căsătoriei lui cu mama, tancurile făceau antrenamente pe câmp spre Vadul Anei. Povestea mamei despre cum tata i-a salvat viața la cutremur în '77, îmbrâncind-o din calea coșului surpat. Două povești în același an... ce minune, de răsfăț!
9 octombrie și coincidența că citesc Satantango exact când azi a câștigat Krasznahorkai Nobelul pentru literatură. Și dubla sincronicitate că e și anul când la TIFF, la Cluj, în 18 iunie 2025, l-am ascultat pe Bela Tarr în persoană și când l-am întrebat Filmul ăsta, făcut acum 25 de ani, e la fel de real și azi! De ce nu învățăm să fim oameni mai buni? Ce ne poate salva? Și el răspunde, fragil ca albastrul din ochii prin care a văzut sfârșitul lumii în mai multe filme, cu licărul de speranță pe care îl păstrează în aceleași filme: ne salvăm singuri, spunând copiilor, nepoților și tuturor, cum a fost.
Le spun globuri pentru că mă simt parte integrantă din Pământ. Ca renii din globul de la Viena, peste care ninge doar când decid eu să agit bine amintirea. Pentru că mă fascinează globurile din pomul de Crăciun sub care și la 40 de ani îl aștept pe Moș Crăciun. Pentru că simt că respir în forme geometrice și dragul are formă de glob. La fel și gândurile cuiva care într-o zi plină de muncă, mailuri de kind reminder, oameni cu cerințe, cerințe cu nevoi urgente, omul a stat și s-a gândit la mine și mi-a dat un mesaj cu "M-am gândit la tine. Ce faci? Ești bine?"
Revin:
Prezentarea făcută alături de prietena mea din copilărie. Chiar și după 20 de ani, ne-am regăsit locurile în discurs de parcă avem puse semne de carte acolo, și nu doar semne de riduri. Copiii din noi nu o să uite niciodată să se joace.
12 octombrie și golul României în ultimele secunde cu Austria, prima minune pe care mi-o amintesc pe care o primește naționala, care de obicei e încasatoarea de minuni în ultimele minute. Prima minune, la primul meu meci pe arenă.
Sentimentul copilăresc că am reușit, ca la Tetris, să completez un rând, când parchez mașina lângă una identică, sau două din aceeași serie, dar ani diferiți.
Și mai am un glob.
Pe final de an, când părea că nu mai vine, dar, ca o sarcină cuminte în tine până la ziua sorocului, a venit, a apărut cartea mea, prima: Zgârcă (Editura Datagroup, 2025).
Nu cea pe care o alerg de pe la 12 ani, ci una nouă, proaspătă, concepută de mine maturul: cu umor, cu dezamăgiri și satiră înghioldită de lehamite. Și cu puțin drag. Vreau să cred că fără acel drag, mâna protectoare și caldă, nu ar fi dospit.
De-acum, să crească. Copii nu o să am. Dar asta nu înseamnă că nu o să trec prin aceleași stadii de grijă: că ea (carte) nu vorbește la timp, că nu stă pe propriile picioare, că oamenii sunt răi cu ea, că sunt buni cu ea, că e vorbită pe la spate, că sper să aibă un cerc de prieteni, să sper să ajungă ceva mare când o să crească mare. Sper să fie înțeleasă, acceptată și să spună singură că își merită locul în lume.
Iar eu, cu globurile mele, merg să mai scriu câteva mesaje cu "M-am gândit la tine. Ce faci? Ești bine?"
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)