Românii citesc puţin. Jumătate dintre ei nici n-au deschis vreo carte anul trecut. Se poate trăi cu asta. E răul statistic cel mai mic. Exista alte procente, mai sumbre, în care se moare prea mult şi prea devreme. Că nu citim, cu asta să-şi bată capul editurile.
În metroul parizian, ochiometric vorbind, un sfert dintre călători au ceva de citit asupra lor, în afară de ziarul vecinului. O "livre de poche" sau un roman "serie noire". Sau chiar un roman englezesc. Nu că lectura a ajuns brusc la modă. Nu, lectura e una dintre plăcerile cotidiene. Iar francezii îşi refuză puţine plăceri.
Gestul intim de a ţine o carte în mînă, ca orice gest intim, îl comit cu un firesc dezarmant. Dacă nu citesc, se fardează. Îşi pilesc unghiile, vorbesc la telefon (da, e o chestie intimă, teoretic). Îşi marchează teritoriul personal cu străşnicie oriunde s-ar afla. Ştiu să-l afirme şi să-l revendice fără să se înghesuie, fără să-i calce pe ceilalţi pe bombeuri. Se pricep la asta. O au în sînge. Civilizaţia. La ei, pragul casei nu separă lumea ta de lumea de afară. Nu-ţi laşi încălţările la uşă. Nu-ţi laşi spaţiul personal în urmă, cînd ieşi în stradă. Strada e tot spaţiul tău, pe care îl împarţi cu ceilalţi, metroul, tot spaţiul tău. Şi atunci de ce să citeşti doar lungit în pat? De ce să nu citeşti şi între staţii?
Spaţiul personal e spaţiul în care te exprimi pe tine. Un spaţiu expresiv prin excelenţă. Francezii se exprimă. Cînd scot cartea, se exprimă. Fără să se sinchisească de restul lumii. Pînă şi în cel mai mărunt gest, în cele mai banale situaţii de viaţă, îşi afirmă personalitatea. Temperamentul. Stilul. La noi, nici vorbă de aşa ceva. Sînt unele libertăţi de neconceput, la care încă nu visăm. După decenii de uniformizare, rîvnim tot la uniforme. Să nu ieşim din rînd! Să nu atragem atenţia! Să ne camuflăm şi să spionăm capra, conversaţia şi mutra vecinului. N-avem ceea ce vedem la occidentali şi credem că înseamnă "egoism". De fapt, e vorba de "individualism".
În loc de spaţiu personal, ne urmăreşte peste tot teama de a fi diferiţi, teama de a fi noi înşine, oriunde şi oricum. Sînt drepturi la care nici nu visăm, dreptul de a dispune de viaţa noastră, de timpul nostru, confiscat fără rost de cozi stupide, de metrouri care vin cînd au chef, de trenuri care întîrzie, de autobuze rătăcite în trafic. La noi, călătorii, nu lucrătorii din transporturi, ar trebui să intre în grevă. Dar nici nu le trece prin cap. Drepturi şi libertăţi, bla-bla-bla. Cititul în metrou: avem voie? Este permis?
Românii nu citesc. Poate pentru că e vorba de o chestie intelectuală, iar intelectualii au prin tradiţie comunistă o imagine proastă. "Paraziţi", nu? Intelectualii sînt paraziţii clasei muncitoare. Jumătate de secol li s-a cîntat asta românilor, iar acum jumătate dintre ei nu citesc. Nu dă bine. Nu foloseşte la nimic. Se poate trăi fără asta. Fără cultură, fără elite, aceste cantităţi neglijabile, detaşabile din întregul sărac şi abrutizat. Vorba lui Gheorghidiu: doar de la un anumit venit în sus, îţi permiţi să ai probleme de conştiinţă. Viaţă spirituală. Teatre, muzică, filme, cărţi.
Poate de asta nu citesc românii. De sărăcie, de grija zilei de mîine, de prea mult stat la televizor. Şi la biserică, se duc tot din grija zilei de mîine, tot împinşi de nevoi. Dintr-o disperare oarbă, viscerală. Viaţă spirituală. Cititul? Un lux de care se pot lipsi. Şi se lipsesc fără să simtă vreo lipsă. Jumătate dintre ei.
La francezi luxul face parte din viaţă, în orice moment al ei. Grija zilei de mîine? Da, o au şi pe asta, dar au o grijă mai mare: calitatea vieţii. Şi tot încercînd să-şi trăiască viaţa cît mai bine şi mai plăcut posibil, au transformat totul în cultură. Mîncarea e cultură, băutura e cultură, nodul şic de la fular e cultură, balerinii în decembrie sînt cultură, mersul pe stradă, grădinăritul, salutul la intrarea în magazin sînt cultură. "Livre de poche" şi librăriile cu etaj sînt, desigur, tot cultură. Plăcere, rafinament. Stil. Sînt libertăţi şi drepturi, sînt părţi din viaţă la care am renunţat, nu se ştie cînd, demult, fără luptă. Fără revoltă.
Pe imigranţii îi recunoşti uşor, pentru că nu citesc în metrou. Nimic. Nici măcar anunţurile lipite pe uşi. Aruncă în gol priviri lungi, istovite. Sînt primii care iau metroul, ultimii care se întorc acasă. După un timp, mediul îi impregnează şi pe ei. Se aşază pe scaune, fără să privească în jur, ca şi cum ar fi cel mai simplu lucru din lume să nu priveşti în jur. Cotrobăie prin geanta de umăr, prin buzunare. Apoi despăturesc solemn un ziar temeinic boţit, stufos, cum sînt toate ziarele cu anunţuri de angajare. Şi încep să citească.
5 comentarii
- excelent[membru], 15.01.2008, 20:48
Excelenta paralela romani/francezi, poarta Orientului/ Orasul Luminilor. Si pana si cei care miros a transpiratie sunt tot...ai nostri. O civilizatie la care ne uitam cu invidie dar nu facem nimic ca sa ajungem ca ea. Suntem prea ocupati cu barfitul. Tare. Sa auda tot metroul. Sa-i deranjam si pe cei, putini, care mai incearca sa citeasca.
- romania[membru], 16.01.2008, 12:38
ca in matrix...esti inchis inauntru, stii ce este afara, dar iti este frica sa iesi...iti este frica sa le arati si celorlalti pentru ca vei fi nebun in ochii lor...iti este greu sa te dezradacinezi de doctrina in care ai fost crescut...esti sclav...si din pacate nu depinde doar de tine sa te eliberezi...cand seful iti freaca ridichea toata ziua, cu siguranta primul lucru pe care il faci nu este sa deschizi o carte...cititul in metrou? cand alaturi se aseaza un ins in ale carui casti un rapsod autohton recita una din cele mai la moda manele cred ca iti piere tot cheful...de citit si de viata, in general...de romania...sa presupunem ca si daca ar face fiecare un minim de efort pana la cea mai apropiata librarie cati ar sti ce sa aleaga din rafturi...si cati nu s-ar plictisi dupa cea de-a doua pagina, regretand banii aruncati aiurea...ce ironie, "Desteapta-te romane" imnul national...looooool....
- Daca nu as citi nu as mai avea nimic![membru], 16.01.2008, 21:03
Vi s-a intamplat vreodata sa purtati o carte dupa voi doar pentru ca va face sa credeti ca aveti un prieten de nadejde alaturi?!
- Sunt româncă.[membru], 20.01.2008, 20:10
Sunt româncă şi citesc. Citesc oriunde. Citesc în tramvai, citesc în trenuri înţesate de navetişti, citesc şi în sălile de aşteptare, pentru a nu cădea într-un alt românism: ghişeofobia. Şi da, mi s-a întâmplat de multe ori să observ priviri 'ciudate' în timp ce citeam în spaţii publice. Şi comentarii idioate, de asemenea. Din fericire, însă, există căi de a îmbina tehnologia de secol XXI cu foamea de lectură: iPod-uri, mp3 playere, telefoane mobile cu astfel de funcţii şi mai ştiu eu ce gadget-uri. Pe de altă parte, mi s-a întâmplat să îmi surprind vecinul de compartiment de tren/banchetă de tramvai etc. să fie prins şi el de lectura mea. Aşa că am mai aşteptat puţin până să dau pagina...
- sa nu exageram...[membru], 25.01.2008, 14:17
Romanii nu citesc ?da e adevarat.Saracie,grija zilei de maine,televizor,ipoteze posibile insa nu cred ca ceea ce ne-a adus aici e comunismul,romanii citeau mult mai mult in perioada regimului comunist(a nu se intelege ca sunt comunista)Cu toate criticile aduse romanilor sunt mai mult decat de acord,dar cred ca in ceea ce priveste imaginea data francezilor...e filtrata prin ochi de turist,idealizata putin. Daca privesti mai bine in metrou,da, majoritatea francezilor citesc e adevarat, dar foarte putini citesc intr-adevar carti bune,cei mai multi citesc prostii,ziare care se distribuie dimineata gratuit,reviste...si asta se intampla pentru ca de obicei petrec mult timp in metrou,nu stiu cati dintre ei deschid o carte acasa.Apoi,stiu ca ati mai auzit cliseul asta,dar francezilor nu le place sa se priveasca in metrou(e o reactie oarecum normala )si ca sa evite asta...citesc.Lux, acces facil la cultura(pe care stiu sa o promoveze),individualism,da, toate astea,dar sa nu exageram,avem intotdeauna tendinta,noi romanii de a-i urca pe toti in slavi....si vorbind de teama de a fi noi insine,cred ca ar fi mai bine sa ne gandim cum sa schimbam situatia nu cum sa ajungem ca ei...
Arhiva rubricii
Săru' mîna, să fie primit!Cum să învingi fotbalulBravo!Un băiat înalt cît o generaţieDisperaţiiToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul MediaUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisBucureștiul străzilor uitatePublicitate