Să mă trezesc când vreau, să am timp de scroll pe Instagram în căutare de motivație (cândva chiar funcționa asta), în timp ce beau ceva cald era plăcerea mea vinovată din weekend. Acum, toate zilele se pierd undeva între sâmbătă și duminică.
Obișnuiam să lucrez până târziu doar ca să am liniște. Acum, liniștea din timpul nopții nu mă mai ajută. Nu mă mai inspiră. Nu mă mai face să mă regăsesc.
Și cu toate astea... mă gândesc zilnic (sigură fiind) că viața mea de acum e visul multora. Inclusiv al meu, de acum câteva luni. Al meu, de mică.
---------
În ultimii 3 ani am scris mai mult decât de obicei. Și mai puțin decât aș fi vrut. Și cu toate astea nu mi-am făcut timp să scriu pentru mine. Despre mine. Despre ce trăiesc, simt, vreau, place. Am sărit în 2025 fără să scriu topul amintirilor din 2024 (după câțiva ani la rând de pus memoriile în cui, aici).
Data asta nu cred că am cum să-mi pun activitățile și momentele pe luni, ordonate cronologic, frumos ambalate.
Nu știu dacă nu-mi amintesc tot ce am trăit sau nu vreau.
Însă ce țin să spun e că (cred că) am inaugurat șirul anilor grei în 2025. Nici 2026 nu se arată mai promițător.
Există și o parte bună: lucruri la care versiunea mea din trecut doar visa - deși întârziat - au venit.
Anul trecut a fost un amalgam de durere, reușite, surprize neplăcute, călătorii, familie, distracție și stres.
Știu, unii termeni sunt contradictorii, alții complementari. Însă poate că asta înseamnă viața de adult. Sau viața reală. Sau viața. Sau înșiruirea de zile pe care încercăm din răsputeri să o facem să treacă mai ușor până murim.
Noi sau sufletul nostru.
Deși m-am plâns suficient și au fost lucruri cu adevărat grave - din acelea pe care alții le consideră doborâtoare - cumva-cumva am reușit să ies la lumină.
Am văzut materializate, imaginile vizuale incomplete din mintea mea când mă entuziasmam. Să mă întrețin din ce-mi place, să vizitez ce-mi place, să petrec așa cum voiam.
Retrospectiv gândind, în fața celorlalți n-am lăsat să se vadă multe. Am păstrat sclipiciul și lumina care mi-au pus porecla.
Doar puțini dintre ei au ascultat o dată, de două ori, de trei ori... fiecare dezamăgire, fiecare iluzie, dorință, durere, recunoștință. Mulțumesc.
Pentru că deși disparițiile, lipsa banilor și a timpului, serile de plâns de durere, operațiile, au venit toate la grămadă, s-au așezat bine.
Cineva - Dumnezeu, Universul sau Iluziile care ne ajută - le-a rânduit așa cum s-a putut mai bine.
Telefonul care m-a chemat acasă pentru 3 săptămâni acolo neplanificate.
Evenimentele de bine și de rău în aceeași zi.
Zilele fără lucru care m-au ajutat să mă focalizez pe mine și pe relații. Pe teatru, film și ieșiri.
Zilele cu lucru care mi-au plătit visurile și obiectivele.
Durerile care mi-au arătat ce oameni minunați am alături.
Și cu toate astea, jumătatea de an sabatic venită incognito (și care nu pare să mai plece) putea să înglobeze mai multe lucruri de bine. Putea fi mai bine valorificată.
Și cu toate astea, sunt în continuare recunoscătoare pentru 2025.
--
Citind acum din retrospectivele din anii trecuți, văd cum accentul cădea pe ce e mai frumos. Asta scriam în 2023.
Așa că m-am hotărât să schimb finalul acestui text și să-i aduc nota de optimism caracteristică.
Când eram mică, mama obișnuia să iasă cu mine în curte să ne uităm la stele. Nu știu cât de mult făceam asta, dar știu că iubeam fiecare ocazie în care puteam să rămân cu ochii ațintiți pe cer să caut lumină. Le-am înlocuit apoi cu toate luminile pe care poți să le vezi de la geam, în miezul nopții, în oraș. Felinare sau ferestre galbene în casa oamenilor care n-au somn.
Poate că 2025 nu a fost despre cât de întunecată poate fi noaptea, ci despre cât de frumos e să găsești mereu lumina.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)