Numărul 25 din anul care s-a încheiat a fost pentru mine o nouă naștere într-o altă lumină. Dintr-o dată, ca într-o prăvălie de lumini și umbre, s-a arătat o floare nemaivăzută, neștiută, negândită. A apărut miraculos în ochii noștri și totul, absolut totul s-a colorat. M-am apropiat și am înțeles că acum se întâmpla ceva care era despre mine. "Privește atentă în jur. Observă. Nimeni și nimic nu vede ceea ce vezi tu. Dar rolul tău este acela de a le arăta." Era o lecție veche, asimilată cu mulți ani înainte care ajunsese la vârsta majoratului. Când s-au perindat toți acești ani prin firele de iarbă? Florile zilei cresc în lumea ochilor închiși. Florile sunt frumoase și uscate. Culorile sunt vii. Operatorul de imagine îmi aduce aminte în fiecare moment de uitare toate aceste lecții. Am nevoie de el ca de aer.
Cartea mea de poezie, Operator imagine, Editura Limes, 2024, a primit onoarea de a fi nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România pe 2024. Am trăit cele mai intense emoții printre evenimentele la care am participat. Totul s-a împletit cu jocurile copiilor pe toboganele gonflabile de 1 iunie. Am fost din nou fericită și înconjurată de micile copilării sub căldura prietenoasă a soarelui de vară: "Între lumină și-ntuneric / E altă monedă de schimb. / Arunc-o în foc / Și toarnă peste ea apă de crini. " (Florile zilei, în vol. Operator imagine).
Mi-am petrecut toate aceste zile scriind fără oprire feliile de proză scurtă în care decupez miezul unor răspunsuri la întrebările existențiale propuse de temele de pe Ficțiuni reale. Aici sunt întotdeauna înconjurată de oameni cu care am construit legături ca nervurile frunzelor pe care ne desenăm viețile. Le sunt recunoscătoare. Datorită lor am învățat că sunt capabilă să scriu mai bine cu fiecare text. Să eșuez sau să reușesc, învățând mereu că pentru ficțiune merită să continui să trăiești în ritmuri și culori diferite. Le mulțumesc în fiecare strop de lumină că mă ajută să alung umbrele și să văd dincolo de toate aceste straturi.
În tot acest timp, mi-am pregătit lecțiile și mi-am evaluat permanent rolul de pedagog. Nu mă pot despărți de credința că oamenii cu care lucrez vor fi mai buni cu fiecare experiență ca într-un text mereu retușat. Da, perfecționismul meu este o trăsătură de personalitate fără să devină un scop în sine. Fără această tendință de a evalua performanța și eficiența actelor mele nu cred că aș putea face față zilelor și nopților. Mă strecor înainte ca într-o prăvălie cu flori în care luminile și umbrele apar și dispar fără să le atingă frumusețea.
M-am despărțit de 2025 cu aceeași energie și încredere cu care l-am început. Fără regrete și fără promisiuni. În fiecare zi îmi verific tulpinile. Dacă sunt întregi, dacă se înalță spre lumină, dacă rezistă. Uscate sau fragede. Îmi repet lecția despre frumusețe în fiecare zi.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)