Ea nu știa decât să împacheteze foi de hârtie și să facă figurine. Atât și nimic altceva. Iar asta o necăjea. I-ar fi plăcut să picteze, să modeleze lut, să facă oamenii bine, să construiască case, lumi noi. Dar tu faci deja toate astea, i-a spus el, i-a luat mâinile între ale sale și au continuat așa să facă mai departe figurine de hârtie până când casa s-a umplut până în tavan. A mai construit doar o barcă. Pentru doi. Cine i-a mai căutat de atunci nu i-a mai găsit. Casa era plină cu figurine.
Monica Ciurea
Într-a unșpea, toate divele se uitau după vedete străine, că autohtonii noștri, de băieții din clasă zic, erau grupa mică. Până și olimpicul național la mate juca friptea până i se înroșeau mâinile. Ce să mai zic de restul, adunătură de acneici care purtau adevărate campionate de lansat avioane pe fereastră. Mie-mi plăcea totuși de unul, cu un an mai mare. Îl lăsase bunăciunea de Popeasca repetent că-ndrăznise să-i dea teza pliată sub formă de barcă. De parcă nu știa tot liceul de ce era în stare în tabere la mare.
Marius Stan
Apa din cadă se răcește încet și la fiecare două minute trebuie să dea drumul la robinet pentru câteva secunde. Periodic, deschide scurgerea și apa de pe fundul căzii gâlgâie bucuroasă că scapă. Este un echilibru fragil între intrare și ieșire, între câștig și pierdere. Ca să poată rămâne aici, unde e confortabil, trebuie să mențină temperatura optimă. Cu timpul însă, căldura care se pierde e tot mai greu de înlocuit. Dar uite că apa dispare într-un vârtej amețitor trăgând după ea miniatura îngălbenită.
