Iubitul meu e un leneș. Nu are job, doarme devreme și se trezește târziu. I-am spus că îmi fac bagajele. Cred că s-a speriat, pentru că a început să se trezească noaptea. Stă ore întregi în bucătărie cu laptopul deschis și lucrează. Azi m-am întâlnit cu prietena mea la o cafea. I-am povestit cât de mult s-a schimbat. Și al meu, la fel. Ne uitam una la alta, încercând să înțelegem miracolul. La masa de lângă noi, câțiva bărbați râdeau. Unul a ridicat paharul și a spus: o să lucreze și la noapte; e meci la ora 3.
Caterina Tudorache
Cu sacoșele în mână, mama intră în casă în viteză. Puse la încălzit laptele, făcu 5 clătite, puse o mașină de rufe, o scoase pe balcon, călcă tricouri, făcu o friptură și o ciorbă, reuși să se pieptene, duse copiii la zoo, le făcu cartofi prăjiți, șterse aragazul, mai puse o mașină de rufe, o scoase pe balcon, dădu cu mopul, spălă copiii și îi culcă. Epuizată, se așeză în sfârșit pe canapea și deschise televizorul. Soțul, care lenevise toată ziua, îi luă telecomanda. La ce te uiți? Începe meciul.
Ana Maria Dobre-Nir
Ela stătea la fereastră, cu cafeaua răcită în mână. Îl întrebase de două ori cine juca. El nu răspunsese. Pe ecran, douăzeci și doi de bărbați alergau după o minge. A treia oară nu l-a mai întrebat nimic. A luat de pe masă cartea cu poeme de Nick Cave și a aruncat-o spre el. A ratat. Cartea a căzut lângă televizor. Abia atunci a ridicat privirea. Prea târziu, se gândi Ela. Hormonii? o întrebă el, zâmbind. Pe ecran, cineva rata un penalty. Ela ieși trântind ușa. Din sufragerie se auzi comentatorul urlând.
