Mitu Amețitu' se oprise în fața stabilimentului pe care scria cu litere caligrafice: Bărcuță de hârtie. În universul lui clătinat, literele au început să danseze, rearanjându-se magic într-o promisiune deșartă: Bar cu țâțe. Cu un rânjet triumfător și inima bătând să-i sară din piept, a dat buzna înăuntru, pregătit pentru un spectacol incendiar. S-a prăbușit însă pe un scaun, privind lung la ceștile de ceai și la decorul boem, realizând cu amărăciune că naufragiase într-o ceainărie literară.
Mihaela Popescu
Comisarul coboară din mașină. Vede o bărcuță de hârtie, o ia și o pune într-o pungă ca probă. Alături sunt urme de pași, la început mici, de copil, apoi tot mai mari. Până la apă sunt deja pași de adult. Urmele continuă de-a lungul malului până la stabilopozi. Încep să se micșoreze și devin pași de copil din nou. De pe o piatră, un băiat face semn spre apă. Un șir de bărcuțe plutește spre vaporul care își anunță plecarea. Comisarul întoarce capul spre copil, dar pe piatră nu mai este decât o bărcuță de hârtie.
Adina Drag
Când Papa Isio mă privea în ochi, parcă mă mai lăsa dorul. Nici nu se trezea bine, că își și încingea buzele cu romul amărui, sorbind cu atâta foc, de era în stare să aprindă toată insula. După ce-l dădea gata, mă mângâia așa cum mângâia pământul, și ne porneam împreună spre inima insulei Negros, unde, sub umbrele copacilor încărcați de trestie de zahăr, sufla ușor peste scrisorile îngălbenite ale bunicii. Vântul ieșea din pieptul lui ca o vrajă și curgeam toți trei pe râu, în jucării de hârtie.
