Îl țineam în buzunar ca pe o iconiță ieftină, un Dumnezeu de schimb, apelabil la nevoie. Uneori îi vorbeam în gând, îl mințeam frumos cerând iertări pe datorie și el îmi răspundea mereu, cu vocea mea, convingător. L-am recomandat și altora, ca pe un brand al salvării rapide, iar credința a devenit un serviciu cu abonament lunar, fără întrebări, cu termeni invizibili și eu continuam să plătesc orbește. Abia la final, când am apăsat trăgaciul, am înțeles adevărul. Nu El mă asculta. Eu eram rugăciunea.
Mona Zelenco
Nu suntem pe aceeași lungime de undă. Tu impui respect prin simplitate, eu ridic tonul. Tu epatezi prin modestie, eu prin costume Armani. Îmi vorbești de iubirea aproapelui, deși eu nu mă pot iubi. Îmi arăți adevărul, iar eu mă scald în minciună. Rămân flămând la masa ta căci sunt carnivor. Notorietatea ta nu cunoaște margini, unii te contestă, alții te slăvesc, unii te așteaptă, alții te-au găsit. Totuși, ai încredere, rămâi cu mine, și pentru doar 30 de arginți îți pot fi ghid de supraviețuire printre noi, oamenii.
Caterina Tudorache
Sunt Jes și am vizitat 99 de țări cu trenul. Am zis. Ia să merg 2 zile și în România. Am ajuns rapid la Oradea. De acolo, spre București. Trenul avea întârziere o oră. M-am uitat pe pagina lor. Nu mergea. Aia e. Aștept. După 45 de minute, au anunțat că are întârziere 90 minute și ceva de locomotivă. La gară nu știa nimeni engleză. În call center, ocupat. Am găsit un articol pe internet. Cică traseul e de 15 ore. Știți cumva ce surprize oi mai avea pe drum? Credeți că mai apuc să plec vreodată din țara lui Dracula?
