Am purtat cu mine peste tot iconița dăruită de bunica înainte să plec la școala din oraș. M-a însoțit la fiecare examen și am mutat-o dintr-un ghiozdan în altul pe măsură ce am trecut prin liceu, facultate și cursuri de perfecționare. Astăzi am un interviu și îmi doresc mult să obțin postul. Scot cartonașul din buzunar și, pentru prima oară, privesc mai atent chipul care îmi surâde, angelic și împăcat. Îmi dau seama că, timp de zeci de ani, m-am rugat la poza lui Brad Pitt din Legendele toamnei.
Daniela Toader
Miroase a lemn ars și iese fum de sub a doua treaptă. De sub a treia. De sub tavan. De unde nu. Sun la unu unu doi, răspunde imediat o voce suavă. Notează incidentul și trimite în urgență. Cinci minute mai târziu, două mașini roșii opresc în fața porții. Cinci bărbați trag de un furtun gri, lung. Sunteți bine, mă întreabă un tânăr cu ochii verzi. Dau din cap că da. Insistă să mă așez pe un scaun. Să îmi aducă un pahar cu apă. Să nu-mi fac griji, îmi spune. O să fie și mai bine. După care dă drumul la apă.
Cristian Nedelcu
Sfoiag își târșâia opincile prin praful uliței, suduind ca la ușa cortului. Ce pățiși, Sandule? Să vezi tărășenia naibii, bă, Tăgărâlă: cum stăteam și îmi înecam amarul în crâșmă, iaca vine un bărbos în zdrențe, face un semn cu mâna și ce să vezi? Paharul mi se umple cu vin. Bă, ești nebun? Să nu-mi zici că bărbosul era Isus și ți-a transformat apa în vin. Ei, Isus, pe dracu' să-l scarmene. Și-apoi, așa mă știi tu pe mine, să merg la crâșmă și să beau apă? L-am băgat în mă-sa, că mi-a stricat bunătate de palincă.
