De unde vin eu, toată lumea are un Personal Jesus. Ne îndeplinește toate dorințele. Noi niciodată nu pierdem nimic. Nu există conceptul de nereușită. Sărăcia? Ce-i aia? Orice ne dorim, primim, în totalitate și instantaneu. Gândește-te o secundă la asta. Închide ochii, vizualizează ceva ce-ți dorești. Acum, înțelege că, de unde vin eu, l-ai și primit. De fiecare dată. Dacă vrei să nu mai fie ceva, doar îți imaginezi că dispare și gata. Să nu mă invidiați, însă. Locul din care vin este iadul. Avem. Nu iubim.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Mă duc după el, mamă. Nu vreau să rabd cum ai răbdat tu cu tata, care-ncepea ziua c-un păhărel în altar, continua cu altele la praznice, iar seara-l găseai cu sticla de tărie-n brațe. Și dusă a fost. Bărbatul nu bea, mergeau la adunări și cântau laude Domnului. Vezi dacă a lăsat dreapta credință, a zis mama când a adus pe lume un prunc beteag. Palma bărbatului nemulțumit că nu-i mai face copii a alungat-o din casa lui. Vezi dacă a lăsat dreapta credință, a zis soacra când au găsit-o înghețată lângă troița din sat.
Georgiana Gabriela Fodor
Aveam un Jesus de buzunar, un schelet micuț pe care îl purtam ca talisman. Dintotdeauna mă întrebasem dacă, după moarte, Jesus a ajuns schelet sau s-a înălțat cu un corp imaterial. Paradoxal, nu, el a învins moartea, iar eu îl port într-un schelet. Hamlet avea craniul bătrânului Yorick. Eu caut să descopăr ce se ascunde în misterul morții învinse. Într-o zi l-am pierdut. Am crezut că e un semn. Nu era. Peste trei zile mi-a murit tatăl. Filozoful timpului meu personal. Nu-mi mai rămâne decât să vorbesc zilnic cu el.
