Aproape 95% din populația Thailandei este budistă de rit vechi Theravada, care este de altfel, și religia oficială. Prin preceptele sale și prin viziunea detașată asupra vieții, budismul este principalul formator al personalității thailandezului. Fără atitudini critice asupra acțiunilor sau slăbiciunilor omului, el pune accent pe respect și pe liniștea interioară. Armonia societății thailandeze se datorează în mare măsură budismului, dar și sistemelor tradiționale de valori, în care familia, prietenii și buna înțelegere socială ocupă un loc central. În esență, budismul se bazează pe ideea de a nu-ți judeca aproapele, motiv pentru care această religie este mai puțin o colecție de credințe ce trebuie acceptate ca atare și mai mult o învățătură pe care fiecare o asimilează și o aplică în mod personal.
Fundamentală în budism este credința în cele Patru Adevăruri Nobile, descoperite de Buddha în momentul propriei iluminări. Potrivit acestora, întreaga viață este suferință, cauzată de dorința pentru lucruri impermanente, iar deoarece toate sunt trecătoare, - chiar și sinele - singura cale de eliberare este renunțarea la dorințe. Acest lucru se realizează urmând Calea celor Opt Brațe: punct de vedere corect, intenție corectă, vorbire corectă, faptă corectă, mod de viață corect, efort corect, conștientizare corectă și meditație corectă. Primele două țin de motivație, următoarele trei de moralitate, iar ultimele de mentalitate și de împlinirea scopului final: iluminarea și intrarea în starea de nirvana.
În Thailanda există două categorii de călugări budiști: cei care devin călugări pentru perioade lungi, uneori pentru tot restul vieții, și cei care intră temporar în ordin. A sluji în călugărie, chiar și pentru o perioadă scurtă, este considerat un act de mare valoare spirituală, aducător de merite. Chiar și regii urmează acest obicei străvechi. Regele Bhumibol Adulyadej, a respectat și el obiceiul pentru o perioadă de două săptămâni în urmă cu ceva timp.
În Thailanda, wat-urile - mănăstiri și temple în același timp - au fost și sunt considerate locuri de învățământ, deschise tuturor, indiferent de statutul social. Chiar și astăzi, aproximativ jumătate dintre școlile primare ale țării sunt situate în incinta wat-urilor. Educația tradițională a călugărilor și novicilor se concentrează pe studiul Doctrinei budiste (Dhamma) și al limbii pali, în care sunt scrise scripturile Theravada. De regulă, aceste studii merg mână în mână și durează cel puțin șapte ani pentru a fi finalizate.
Wat-urile sunt totodată centre de artă și nucleul din care derivă în mare parte, cultura thailandeză. Wat-ul este cea mai importantă instituție din viața rurală thailandeză - pe lângă funcția religioasă, el servește drept școală, dispensar, cămin pentru vârstnici sau persoane defavorizate, centru de asistență socială și loc de informare. Ceremoniile religioase sunt aproape întotdeauna însoțite de activități sociale, devenind prilej de sărbătoare și locuri de întâlnire și destindere. Nu puține alianțe matrimoniale au început în curtea unui wat.
Priviți ca modele morale și etice, călugării sunt printre cele mai venerate persoane din societatea thailandeză, rămânând mereu aproape de inimile oamenilor, mai ales în mediul rural. Medicii, spitalizarea și medicamentele sunt gratuite pentru călugări și novici, iar multe spitale au aripi speciale destinate acestora, dacă este posibil, cu personal masculin.
Granița dintre ordinul monastic și budiștii laici nu este rigidă, deoarece o trăsătură definitorie a budismului thailandez este hirotonisirea temporară. Tradițional, aproape fiecare tânăr petrece o perioadă ca novice sau călugăr, de obicei după terminarea studiilor, înainte de căsătorie sau de începerea unei cariere. Această experiență le oferă o înțelegere mai profundă a religiei înainte de a-și asuma responsabilitățile vieții lumești.
Călugării trebuie să respecte 227 de precepte, multe dintre ele referitoare la relațiile cu femeile. Când un călugăr este hirotonisit, se spune că renaște într-o viață nouă, iar trecutul nu mai contează - nici măcar dacă a fost căsătorit. Femeilor le este interzis să atingă călugării și chiar să stea singure cu ei într-o încăpere. Dacă doresc să ofere un obiect, acesta trebuie să treacă printr-un mediu "intermediar", de obicei o bucată de pânză, pe care călugărul o ține de un capăt, iar femeia așază ofranda pe ea.
Călugării nu pot deține bunuri materiale. Există doar 8 obiecte de bază permise: trei robe, un bol pentru mâncare, un filtru de apă, un aparat de ras, o curea, un ac și ață.
În limba thailandeză, novicii sunt numiți samanen sau, pe scurt, nen, iar călugării (hirotonisiți) sunt numiți bhikkhu. Diferența esențială dintre ei constă în numărul de precepte: novicii respectă zece, călugării 227. Cele zece precepte ale novicilor includ, printre altele, abținerea de la uciderea ființelor vii, furt, practici sexuale, divertisment, minciună, consum de substanțe halucinogene, mâncare după prânz, folosirea parfumurilor și cosmeticelor, dormitul pe paturi moi sau înalte și utilizarea banilor ori a metalelor prețioase.
O zi obișnuită la mănăstire începe la 4:30, odată cu sunetul de trezire al gongului. La 5:00 au loc incantațiile și meditația în grup. La răsăritul soarelui se pornește în "turul pomanei" (pinda bat). Se merge desculț, iar în zonele rurale, drumul este adesea lung trecând prin păduri sau plantații. În sate, locuitorii îi așteaptă deja îngenuncheați pe marginea drumului cu tăvile cu mâncare deasupra capului, pentru a le oferi orez, curry și fructe. Adesea vor pune și flori sau prăjituri. Mâncarea este dusă apoi la bucătăria mănăstirii, unde este împărțită. În acest ritual, călugării nu cer niciodată, ci acceptă în tăcere ce li se pune în vasul de pomană, oferind laicilor ocazia de a câștiga merite.
În jurul orei 7 dimineața se servește micul dejun. Toții sunt așezați pe podea, dar spațiul unde stau este puțin ridicat, astfel încât laicii care servesc mâncarea să evite să aibă capul mai sus decât călugării. Înainte de masă, ei rostesc o incantație prin care afirmă că mănâncă nu din plăcere, ci doar pentru menținerea corpului. După micul dejun, novicii trec la muncă fizică, cum ar fi spălatul robelor sau curățenia spațiilor de locuit. Apoi vor merge în sălile de clasă pentru a studia învățăturile budiste. La ora 11, se servește a doua și ultimă masă a zilei. Din acel moment până a doua zi la răsăritul soarelui, nu mai este voie să se consume niciun fel de mâncare. După-amiaza este împărțită între muncă fizică, studiu și meditație, iar la ora 19:00 se adună în templu pentru cântări de seară.
Călugării și novicii budiști locuiesc pe podea. Acesta este locul pentru studiu, meditație și dormit. Nu li se permite un pat moale sau înalt, iar picioarele (considerate cea mai umilă parte a corpului) nu trebuie niciodată îndreptate spre bibliotecă sau spre o imagine a lui Buddha, considerate sacre.
În timpul zilelor petrecute în Thailanda am câștigat un respect profund nu doar pentru călugării budiști, ci și pentru întreg poporul thailandez. Sunt oameni calmi, puternici, senini și sociabili. Pe chipurile lor se citește devotamentul, onoarea și mai ales, o pace interioară incontestabilă. Întotdeauna pregătiți cu un zâmbet, oamenii își merită pe deplin reputația de locuitori ai "țării zâmbetelor".
Fotografiindu-i, am încercat nu doar să surprind personalitatea fiecăruia, ci mai ales să portretizez armonia pe care o emană. În cele din urmă, mi-am dat seama că percepția contează prea puțin pentru ei. Ei au renunțat de mult la orice nevoie de apreciere sau validare din partea lumii moderne, fiind deja împăcați cu ei înșiși.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
