trece prin stomac, zicea bunica. Așa că am făcut tot ce-am putut ca să pot fi fericită: am iubit pastele, am crezut în prăjituri și m-am atașat emoțional de pâinea caldă. Mâncarea nu pleacă, nu cere explicații, nu vrea să mă vadă mereu zâmbitoare. Cu ea am dezvoltat cea mai stabilă relație din viața mea, până la ultimul iubit. Care era nutriționist. Și încă unul bun. Așa că s-a apucat să-mi numere caloriile. Și kilogramele pierdute. Apoi, când am devenit suficient de slabă, a plecat. Nu-l mai motivam, mi-a spus.
Teia Brînză
Noaptea trecută m-a sunat de la benzinărie. Ieșise să-și cumpere bere, în cămașă de noapte, fără chei. A râs tot drumul în mașină. A zis că se simte invincibilă, că nu o mai doare nimic. Am chemat un lăcătuș. Când am intrat, ne-am împiedicat de o movilă de haine. Mutase mobila. Chiuveta era plină de spumă. Avea palmele roșii și rănite. Mi-a aruncat pașaportul ferfeniță și mi-a zis că striga aia bătrână nu e ea. I-am uns palmele cu cremă de gălbenele și i-am pieptănat părul. Mama mea, nebună și fericită întâia oară.
Titela Durnea
Toți îl caută. Dintotdeauna. Chiar și aceia care nici nu știu ce caută. L-a căutat și Soledad. A crezut că e în urmă. A adunat amintirile sul și-a mers pe cărări bătătorite. Nu l-a găsit. Și-a zis c-o fi înainte. Iute a ridicat un turn din pietre și s-a cocoțat sus, sus, mai să dea cu fruntea de cer. Vedea departe, însă nimic cunoscut privirii. Într-un târziu, a renunțat. A coborât în ea. Și-acolo, la o palmă distanță de piept, a dat peste clipă: rotundă, aurie, ca o minge de foc. Aștept să-mi zică dacă mai e ceva.
