Cerul de plumb cădea fără menajamente peste câmpul afundat în cadavre și glod. Păsări hulpave roiau deasupra promisiunii unei mese îmbelșugate. Urechile țiuiau a sirene eterne, iar peisajul se golea de blindate și viață. În depărtare, lumina unei explozii anima imaginea finală. El, cu ochii mari închiși ermetic în pleoape și sânge, cu mâinile desprinse de corp, cu pieptul deschis și mațe ce atârnau nefiresc, la vedere, implora prin gemete surde fericirea aflată la un pas. Glonțul din pistolul camaradului spre capul său.
Vlad Mușat
Sunt plin de răni și de noroi, dar am reușit să evadez. Am fost arestat pentru că am mai mult de 10 alunițe. Suntem vânați de Pieile Pure. Au murit milioane de oameni din cauza unui nenorocit pe care nu îl cunoaștem cu adevărat. Acum 7 ani a apărut pe net un tânăr, Regele Pieilor Pure, care a ținut un discurs de 24 de minute și 24 de secunde. Tipul purta o mască de gaze, în rest, era dezbrăcat. La început am râs de nebun, însă, din ziua următoare, nimeni n-a mai avut chef de glume.
Horațiu Dudău
Ușile saloanelor sunt deschise, iar lumina neoanelor distorsionează realitatea culorilor. Vin să-l văd pe tata. Terapie intensivă. Brusc, ticăitul mașinilor ce țin oamenii agățați de viață, se amplifică. Parcă vorbesc între ele, complotează ori hotărăsc un sfârșit. Sau doar cântă a jale, în limba lor. Chiar dacă au ochii închiși, toți bolnavii mă privesc când trec, fără să se miște. Repetă obsesiv o frază. Vezi cât ești de fericit? Etajul are vreo 30 de metri. Fug. Tubul din gâtul lui tata mă sufocă.
