În apărarea mea, pot doar să spun că prima a fost pielea. Nu, onorată instanță, pe aceea n-am pierdut-o. Am aruncat-o de bună voie, după nopți de frământări și tulburări sufletești. Mă deforma. Mi-era prea teamă să fiu văzută, înțelegeți? În plus, sufeream de astenofobie. Eu ce vină am că tocmai atunci a apărut el? Țineam mult la inima mea, așa c-am aruncat cu capul, onorată instanță. Nici măcar nu știu dacă l-am lovit, că nu-l mai găsesc de atunci. Avocatul apărării zâmbi sfidător: proba nr. 2.
Monica Bologa
Ultima oară m-a lăsat rațiunea când m-am îndrăgostit de un scriitor. După ce m-a lăsat fără mașină și casă, m-a părăsit. Acum stau într-o cafenea și beau un cappuccino. Un bărbat mă privește insistent. Îl ignor. Se ridică și merge spre toaletă. Când trece pe lângă mine, mă atinge cu degetele pe spate. Îl urmez, intru peste el. Totul se întâmplă repede, fără gândire, fără frâne. Mai târziu, îmi spune că o să mă iubească toată viața. După ce îi golesc contul, plec. Nu pot fi cu un bărbat care nu are capul pe umeri.
Marius Stan
Imediat ce mă trezesc dimineața, verific telefonul; poate e vreun mesaj sau a sunat cineva sau a început războiul. După care mă uit pe Facebook și număr like-urile, love-urile și comentariile cu inimioară. Trec repede prin grupurile de pe Messenger și WhatsApp și apoi mă scufund în paginile de știri: cine-a fost împușcat, cine-a fost înjunghiat, cine-a murit, cine-a înviat. Dacă totul e bine, verific investițiile, nu cumva să fi scăzut cu mai mult de 5%. Mă uit la ceas, e abia 6, așa că mă culc la loc.
