Alo? Nicule, ce faci? Salut. Îmi fac niște cartofi prăjiți. Tu? E gălăgie. Da, sunt la protest, hai și tu. Gigi, cred că am să vin mai târziu, să văd când îmi termin treburile. Nicule, vino, avem nevoie de tine. Nu tu ai dat tonul pe rețelele de socializare? Trebuie să-i dăm jos până nu vor face și mai multe victime. Gigi, nu te lua de mine aiurea, știi că vă sunt alături. Nu te mai aud, nu ai semnal. Mirosea a ars, cartofii erau negri, așa că Nicu i-a aruncat. A scos din frigider două ouă și le-a pus la fiert.
Elena Fermuș
Eu mi-am pierdut capul pe bulevardul Pache Protopopescu. Iremediabil. Fix când nu m-așteptam. Îmi făceam jogging-ul matinal și mă oprisem pentru câteva secunde, cât să-mi leg șiretul de la un Nike. Când m-am ridicat, am dat ochi în ochi cu el. Și capul a-nceput să-mi vâjâie ca o elice, semn că-și ia zborul. Mi-a zis că e din New York și-a venit pentru Românii au talent. L-am măsurat cu privirea; mușchii de sub tricou, pantalonii mulați. Talent cu carul. Good boy. Ia cu tine și pe mine-n America.
Ana Maria-Butuza
Într-o joi, pe bancă în Cișmigiu, mă uitam după o blondă cu picioare interminabile. Grăbită, mi-a agățat privirea în tocurile cui. Am simțit cum fața mi se desprinde, apoi am auzit o bufnitură și am știut că mi-a luat capul cu totul. Eram înmărmurit de atâta splendoare. Am urmărit-o cu sufletul la gură prin oraș. În bloc, a urcat în lift, dar ușile s-au închis prea repede. Am pătruns pe gaura cheii. Era atât de frumoasă și se descălțase peste fața mea. Ai grijă, i-am șoptit din podea, sunt totuși un bărbat fragil.
