Ca nicicând, în acea zi, în aer era un parfum de flori sălbatice pe care încercam să-l îndes în groapa cavernoasă a memoriei. În fața mea, pe trotuar, un câine fără stăpân mi-a amintit cum sunt. Săli de teatru, concerte, cinemauri îmi agitau emoțiile și alterau realitatea, dar pentru scurt timp. Îmi trebuia un elixir magic, care să-mi țină continuu trează dorința, să mă transforme, chiar de ar fi consecințe neintenționate. În acea zi am început să beau litere amestecate cu ce simt. De atunci cresc, rând cu rând.
Camelia Baicu Dițoiu
Destinul m-a adus pentru o perioadă undeva în deșert. Un ocean de nisip unde locurile verzi sunt puține și rare. Dar aici crengile curmalilor sunt aplecate de greutatea roadelor. Sub soarele arzător se coc rodii, banane, mango. Însă azi am găsit gutui. La supermarket, normal. Deja le-am pus în cuptor. Cu zahăr brun și scorțișoară. Sunt aproape coapte și mirosul lor a inundat întreaga casă. Împreună cu aburul se răspândește prin aer și aroma copilăriei. Socata mai lipsește ca să simt că m-am întors în timp.
Dana Popescu
Nu plănuisem să intru. Dar căldura aproape topise asfaltul, și mă pierdusem pe străzile înguste ale micului orășel de la graniță. Înăuntru, răcoare, miros de cafea proaspăt prăjită și muzică lentă, cu acorduri orientale. Din spatele tejghelei, de sub turbanul gri, mă scrutează niște ochi vioi, cu reflexe ciudate. Fără să-i cer nimic, îmi întinde o ceașcă de porțelan din care sorb recunoscătoare cafeaua neagră. Mă întorc să-i mulțumesc, dar o moleșeală stranie mă cuprinde. Mă scurg pe podea și aud: hazır, gelin.
