Când Knud Viteazul a intrat în cortul vrăjitoarei Thurid ea a știut de îndată ce nevoi are. A fiert venin de viperă, scuipat de broască, picioare de păduche și trompe de țânțar în lapte de vultur și i-a dat să bea lichidul. Pe dată corpul lui Knud s-a acoperit cu solzi groși ca o cămașă de zale care-l fereau de tăria sabiei. Și fiindcă solzii îi acopereau buzele și nu mai putea să scoată un sunet Knud a scrijelit în lemnul mesei: IO VENISEM DUPĂ TINCTURĂ DE COȘURI și i-a arătat unul mare pe nas.
Cristian Nedelcu
Fata bătu de trei ori, însă nu primi niciun răspuns. Împinse ușor în ușă și intră. Așteaptă, că viu îndată, auzi glasul babei de după cârpa ce despărțea încăperea scundă și întunecată. M-a trimis cucoana. Știu cine te-a trimis, îi tăie bătrâna vorba. Iară și-a slobozit conașu' spurcăciunea din nădragi. La câte buruieni am clocotit ca să-i stârpesc plozii, o să mă puie Scaraoțchi mai-mare peste cazane. Baba dădu zdreanța la o parte și îi puse o cană aburindă în față. Bea-o toată, să te lepezi de sămânța Necuratului.
Vlad Mușat
M-au condamnat pe viață. Sunt un veterinar cu experiență, dar când cineva își aduce animalul de companie la eutanasiere mă întristez. De câteva luni am descoperit un leac prin care stăpânii și necuvântătorii pot trăi veșnic. Din 97 de stăpâni greu încercați, 39 au acceptat, cu o condiție: decesul să fie cauzat de o inimă rea. Relațiile de prin spitale m-au ajutat să mușamalizez autopsiile. În închisoare sunt respectat de când s-a aflat că doi gardieni au murit de inimă rea. Nu aveau animale de companie.
