îmi strivesc auzul. Deschid ochii. Sunt legat de un stâlp, sub picioare, bușteni clădiți în cruce. Din loc în loc cărțile mele. Ce caută acolo? Veți arde împreună, țipă o voce. Nu-i vocea mea. E vocea ispășirii, mi se răspunde. Ce vină am? Ai denigrat Puterea; dovada, cărțile tale. E Ficțiune. Ai denigrat primarul. Nicidecum. Am criticat năravul. Ai criticat episcopul. Biserica jefuită are dreptul la ce i s-a furat. Ai criticat legi, politici. Da, pe cele nedrepte. Focul a cuprins buștenii. Urlu: Nu ardeți cărțile.
Gabriel Rusu
Obiceiul meu de a fixa peretele bucătăriei s-ar putea încadra mai degrabă la secțiunea vicii. Ești controlat de o nevoie imperioasă de a face asta. Nu v-ați putea despărți prea curând de această dependență. Conștientizați că vă izolează de restul lumii înconjurătoare? Nu-i adevărat. Conflictul este unul de natură profundă. Gânduri versus stări. Ia uite unde erau ascunse umbrele lui Jung. Haide, observă modul în care gândești. Nu poate ajunge la metacogniție frate. Ar trebui să mă detașez. Fumăm?
Adina Colțea
Nu mai dormea nopțile, iar zilele? Le-ar fi îndesat pe toate în saci, legați la gură. Așa pățește mereu la schimbarea anului chinezesc. Puhoaie de turiști șerpuiesc de-a lungul zidului și-i spun vorbe fără noimă, doar ca să sară într-un picior când vorbele ajung limpezi la alt capăt al zidului arcuit. Unu n-ar zice ziua bună sau batăr mulțumesc. Nu-i doare capul. Ar căpia de-ar ști cum e să fii ecou. Să n-auzi zorile cum crapă, ba să te ții cu mâinile de țeastă, ca să nu crape ea de toată zarva.
