Am venit pe lume-n a 91-a zi de iarnă. Una mai bogată c-o zi, dar mai săracă de-o mamă, a mea, care n-a mai prins primăvara din zori; s-a dus la îngeri cu sânii plini de lapte. Bunica m-a hrănit cu lapte praf făcut cu apă de izvor. Și cu tot ce avea mai bun în casă. Într-o mână cu baston, iar în cealaltă cu mâna mea, mi-a purtat cu grijă pașii pe cărările anotimpurilor, an de an. În ultima zi a lui făurar, un ochi îi plângea, altu'-i râdea. Și făcea colivă pentru îngeri, și mie, tort de biscuiți. Cerul și pământul.
Cristian Nedelcu
A fost odată o zână pe nume Iarna, care își căuta tovarăș de viață. Se săturase să umble prin văzduh fără nicio noimă. Ostenită, a poposit pe o planetă albastră, s-a întins cât era de lungă și a adormit. Terra, căci așa se numea planeta, s-a cutremurat înfrigurată: te ridică, rogu-te, și lasă-mi trupul să se încălzească. Iarna, leneșă, i-a răspuns: mai lasă-mă să dorm încă o zi. De atunci, din timp în timp, Iarna revine pe Terra, își face somnul de frumusețe, mai lenevește o zi, apoi pleacă iar în căutarea iubirii.
Marian Bircea
Rămășiță astronomică întru corectarea călătoriei spiralate, cu alte cuvinte o invenție abstractă materializată fizic numai să ne iasă nouă calculele. O ghicitoare mi-a prezis în transă că voi pleca din lumea asta într-o zi de 29 la sfârșitul calendaristic al iernii și-mi vor rămâne douăzeci și nouă de volume înaintea ultimului popas. Azi mi-am privit biblioteca, mai am exact atâtea cărți necitite, poate mai bine aștept un an bisect să mă apuc de ele. Oare voi rupe ursita dacă scriu o carte cu un singur cititor?
