Jose tundea buxusul, în timp ce senora Marguerita îl privea prin geam. Ce-i al lui e al lui, gândi ea, văzându-i sudoarea de pe spinarea întunecată. Nu apucă să gândească bine, că cel de sus o pedepsi, spărgându-i țeava de apă, care începu a împroșca peste tot, udând-o până la piele. Jose, Jose, salvează-mă, strigă ea, iar grădinarul veni în fugă. Aici, jos, îi indică ea locul faptei, dar el, privind tâmp, spuse uimit: dar eu nu sunt instalator, senora. Pagubă în ciuperci, se răsti ea, e perfect și un grădinar.
Cristina Alistar-Gabouty
Și dânsul ce facultate a terminat? mă întreabă taică-su, la persoana a treia. O văd cum se înroșește și se uită speriată spre mine. Inginer, îi răspund pe nerăsuflate. Satisfăcut de răspuns, schimbă subiectul. Îmi varsă un păhărel de pălincă, numai mie, așa ca-ntre bărbați. Apoi mă invită să-mi arate ce-a meșterit prin casă. În baie, apa țâșnește puternic dintr-o țeavă spartă. Ea se uită din nou la mine, panicată. Mă uit la țeavă, mă uit la ea. Nu știu ce vrea. Până la urmă las apa să curgă. Doar sunt inginer.
Cecilia Fofiu
Am vreme să mă dichisesc, după călătoria cu trenul, înainte de a porni la premiera fetei mele, mă anunță ginerele. Țevaru', cum îi spun eu. În gând. Ce-o fi găsit gazela mea, balerină cu talent, tobă de carte, la necioplitul ăsta, habar n-am. Ne vedem în parcare peste o oră, rânjește el și iese. Grăbită, picur spumant și pornesc apa la vană. Pregătesc ținuta de gală cu ochii pe ceas. Am timp destul. Cada-i plină. Intru-n clăbuci. Înlemnesc. Răcnesc. Bulina roșie, indicatoare de apă caldă, este pusă invers. Anume?
