Second hand

Luminile orașului se sting una câte una, iar forfota de peste zi se calmează ca la un semn. Câțiva oameni grăbesc pasul spre locul numit acasă, indiferent unde s-ar afla el. Copacii încremeniți în liniștea nopții par că privesc pe ferestrele caselor, martori tăcuți ai vieților celor mulți. E vremea ca fața orașului să se schimbe radical. În timp ce unii își trăiesc visele, alții încep vieți.

Lea se pregătește să iasă în stradă. Machiajul dens îi acoperă trăsăturile. Pare că vrea să ascundă ceva. Nu vârsta, condiția! Oglinda reflectă un chip necunoscut ei. Ca un cavaler ce-și poartă armura pentru a se salva de tragicul sfârșit, așa și ea, sub zâmbetul larg își ascunde sufletul bolnav. Lehamitea o cuprinde cu forță de gâtul subțire și nu o mai lasă până când puținele ore de somn reușesc să o îndepărteze de ea, de lume, de mizeriile ei.

Pășește nesigur pe tocurile înalte, și-și caută clienții ce întârzie să apară. Își aprinde o țigară, trage cu nesaț, și speră într-o amorțeala rapidă și o uitare totală. Prin rotocoalele de fum își vede anii trecând ca o înșiruire de cadre pline de dramatism. Copilăria chinuită într-o familie ce nu avea nimic de oferit. Adolescența în care inocența i-a fost răpită cu brutalitate. Maturitatea, ce a învățat-o că tot ceea ce pare a fi rău devine iad. A încercat să-și ia viața în propriile mâini, să-și depășească condiția, dar de fiecare dată o ajungea din urmă blestemul familiei. Stigmatul purtat de generații nu a ocolit-o, ci a însemnat-o mai abitir, de parcă zbuciumul și durerea zecilor de vieți din trecut s-a revărsat cu revoltă și nepăsare în acest trup micuț și firav. E prea mult! Se simte neîncăpătoare, e plină de gunoiul înaintașilor, și asta o trage în jos, tot mai jos!

Pierdută printre gânduri, un frison straniu îi apasă pieptul, ca mai apoi o amorțeală plăcută să-i cuprindă fața între aripi, să o mângâie încet, să o ierte pentru tot răul moștenit de la ceilalți, și să o ușureze de tot greul purtat pe umeri. Acum se simte ușoară ca un fulg, se ridică prea sus, se uită în jur, și e uluită de atâta frumusețe și liniște! Ciudat. E același oraș dar mai strălucitor! E aceeași noapte dar mai luminoasă! Aceleași stele dar mult mai aproape! Același trotuar dar ocupat de un trup inert ce nu-i mai aparține!