Am rămas tablou

Pe vremea când săracul număra lipsurile cu-abacul, datorită unei insuficiențe cerebrale, m-am trezit pe un pat de alge, într-o poziție de o orizontalitate ce ar speriat orice poloboc, dar nu singur, lângă mine sforăia o vietate între două sexe, eram spate în spate dacă ai fi privit de sus. Ne scurgeam ușor spre răsăritul soarelui, amândoi având toate chakrele la vedere, cum o cere buna cuviință. Nu-mi aminteam nimic, cu excepția faptului că niciodată nu-mi fusese frică de bau-bau, așa că am îndrăznit să mă ridic sprijinit într-un cot, să-mi sucesc gâtul atât cât îmi permiteau vertebrele și să investighez. Tot ce vedeam, resimțeam ca fiind de pe o planetă străină, nu recunoșteam companioana, pesemne se întâmplase varianta clasică, aceea când eu intonam, solemn ca un păcăleandru, psalmii amăgirii (obicei deprins pe când eram obraznic la curtea regelui și niciun alt dregător nu putea să-mi ajungă nici cu prăjina la nas) și ea, speram să fie o ea, ciugulea adevăr de unde nu te-ai fi așteptat. Nu alesesem unghiul optim de reazem, se pare, cotul mi se roti și mă prăvălii peste ea, se trezi brusc, trupul i se cutremură de o tuse măgărească, seacă, dezlănțuită, una pe care nu ți-ai fi trecut-o niciodată în CV. Se domoli repede, probabil din cauza soarelui, ce acum împroșca raze ucigătoare, noi rămânând fără apărare în calea lui, carne de tun. Se întoarse spre mine, cu un scârțâit asurzitor, era nedumerită, dar găsi iute pricina, un pet gol de Fanta care își găsise sfârșitul sub ea, sfârșit ce părea că și pe mine mă păștea, căci îl apucă cu vână și se năpusti asupra mea, presărându-și vorbele cu sudalme una mai ortodoxă ca alta.
"Ai vrut să mă otrăvești, dihanie cu ochi! De când te-am luat, încerci să-mi faci de petrecanie! M-ai abandonat aici, pe mal, să dea vreo corabie sașie peste mine! Sau vreun rechin cu plămâni buni! Nu te-ar mai răbda bunul Dumnezeu"

Vă voi văduvi urechile de alte spuse, ce nu pot fi reproduse fără a periclita integritatea nicovalei ori scăriței dumneavoastră, însă bunul Dumnezeu nu mai răbdă să mă vadă în acea ipostază și mă puse în alta, pe care vă voi povesti-o ulterior.