Bă, ce pământ tare, nici nu-ți vine să îngropi pe cineva în el, cine dreacu face înmormântare iarna, Gogule, dă cazmaua ascuțită, ia uite c-am dat de-un os, nu e mă de dinozaur, dinozaurii-s invenție ce dreacu, proporțiile nu le permiteau să copuleze, râzi ca prostu, copuleze e neologism, înseamnă futai de dinozauri, nu intră nici cazmaua, copula-m-aș în gura ei, hai să facem pauză, SUNT EGAL CU PROPRIA-MI PERSOANĂ, ne-am dat dreacu, mare filozof ăsta, tu ce-ți scrii mă pe piatră când dai colțu?
Dan Banu
A considerat mereu că oamenii sunt închistați în tipare și în conveniențe sociale rigide. Îi plăcea să vadă femeile care-și dezvelesc trupul aruncând rând pe rând vălurile colorate admirându-se tandru, și-ar fi vrut să le atingă coapsa fierbinte. Așa cum ar fi vrut să mângâie obrazul scăldat în lacrimi întins peste trupul prăbușit la pământ și să aducă puțină căldură. Dar rămânea prins în rame aurite căci nu era decât o imagine în oglindă. Doar noaptea evada din chenare și se cuibărea lângă ele.
Yuka Brevi
Cât de egal ești tu? mă întrebă ea, înfruntându-mă cu privirea, la un pahar de afinată violet ca cerul imediat ce a apus. Nu știam dacă să-i spun adevărul sau să fiu evaziv, să nu o supăr, dar nici să mă dau prea mare. Atât de egal pe cât îmi permite comparația cu mine însumi, îi răspunsei timid și îi mai turnai un păhărel. I se păru un răspuns bun, căci terminarăm împreună toată sticla, admirarăm mai apoi eticheta, dopul și, privind pe rând, cu câte un singur ochi în ea, aflarăm că aveam aceeași părere: era goală.
