Nu ne scoate de-aici, lasă-ne-n apă, se văitau peștii în timp ce Noe îi zvârlea, pleosc, unul câte unul, într-un lighean. Tacă-vă fleanca, solzoșilor, ce știți voi, așa a zis Dumnezeu, să suiți în arcă, aci e treabă serioasă. Sper că știi ce faci Doamne, șopti el în barbă, dar pe El îl treceau toate apele văzând cum se plimba Moartea prin dosul Raiului într-o minijupă de i se vedeau toate oasele. Între El și Ea simți o alchimie specială pe care nu știa să o fi creat vreodată. Totul se prefăcea în Nimic.
Emanuel Pope
Tata, oamenii serioși fac copii. Nu, puiule, oamenii serioși fac scule, instrumente și atât. Așa mă gândeam și eu, uitându‑mă la nea Vasile, după aceea, călcându‑l în ceafă pe propriul lui copil în grădina din fața blocului. Eu mă uitam de sus, ridicat puțin pe vârfuri, cât să privesc peste balustrada balconului. El suduia dând cu cazmaua în bolovanii de pământ pe care îi despica cel puțin în două și, zău, că n‑avea nicio milă. Și mă bucuram în gândul meu că am părinți total neserioși, cum auzisem la o țață pe scară.
Mihaela Popescu
De mic aveam pasiunea asta pentru fizică. Visam să ajung la NASA să studiez corpurile cerești. Voiam să arăt lumii cum a început totul, de la punctul acela care a explodat. Planul era să creez o nouă religie. Până l-am întâlnit în anul doi pe Victor. Visa și el. Au început petrecerile, nopțile pierdute, pariurile, drogurile. Am scăpat doar cu trei ani. Eram la prima abatere. Când am ieșit, Victor mă aștepta la poartă. Acum adunăm împreună câini de pe stradă și îi învățăm să își facă cruce privind cerul.
