Mama trebuie să intre online. Apoi trebuie să meargă la birou. N-are timp acum, are un examen. În parc stă doar 15 minute și se uită mereu la telefon. Spune că vom fi mai fericiți într-o casă mai mare, că eu vreau să devin avocată. Crede că trebuie să călătorim cât mai des. Nu mă lasă să fac gălăgie, să nu-i deranjez pe vecini. Mă pune să citesc. Nu se bucură când mă strâmb. Nu mă lasă să mănânc zahăr. Nu doarme. E serioasă și, uneori, își ține respirația fără să-și dea seama. Mama e la psiholog și nu spune nimic.
Cristian Nedelcu
Sfântu' Petru se trezi în zgomot de râsete. Încălță șlapii, își trase halatul pe el și coborî la subsol. Liniște. Diavolii încă dormeau. Merse înapoi la etaj și ascultă cu atenție. Râsetele se auzeau de undeva de sus. Urcă scara ce ducea la apartamentele dumnezeiești și își lipi urechea de ușă. Șeful râdea în hohote. Bătu. Printre sughițuri, Dumnezeu îl invită înăuntru. Vino, Petrică, să vezi și tu ce le-a mai dat ăstora prin cap. Petru se apropie de fereastră. În locul Pământului plutea un nor în formă de ciupercă.
Monica Bologa
Bărbatul dă pe gât berea, se clatină și cade cu tot cu sticlă. Un ciob îi intră în palmă. Sângele i se prelinge printre degete. O femeie îl ajută să se ridice. El o sărută apăsat pe buze. Ea îi trage o palmă. Bărbatul râde. Ochii i se umplu de lacrimi. E prima dată. Prima dată când sunt beat. Se oprește o clipă, apoi râde din nou. Săptămâna trecută am fost preot. Azi nu știu ce sunt. Preot pe naiba, îl scuipă femeia. Bărbatul iese din bar clătinându-se. Pe podea, o cruce strălucește mai tare decât cioburile.
