Dacă nu spălam vasele, eram la cuțite. A spart o vază, mi-a sărit țandăra. Mă lua de guler când găsea urme de ruj. Am porcăit-o când a mâncat șoriciul de la mama și i-am scos ochii când s-a pus cu curul pe-ochelarii mei. Mă lua la trei păzește că de ce stau paznic BGS pe un salariu de căcat. La camping nu ieșeam, că ușa cortului era tentantă pentru amândoi. Acum suntem mai calmi, de când am luat în plin copacul ăla, chiar împărțim același norișor. Ne-am certat pe Pământ, ne-am împăcat în Ceruri.
Monica Ciurea
Cu ochii-n telefon, ea sui în bolidul lui parcat pe trotuar, el, numai manele, ajunse pe pilot automat pân-la bar, o-ntrebă direct pe mess ce să fie, ea tastă ca de obicei ce, e prost? nu știe?, el îi scrise că să se mai emancipe și ea, că se esprimă ca pițipoank, ea îi trimise un meme gen piți e măta, el încordă tatuaju și-i scăpă un bou e tactu, ea puse botu, îl lăsă în seen și-i trimise lui Leo_după_Marte un BeReal plus o bezea cu mesajul să vină s-o ia. Alo, păi și consumația cine-o plătește? Părăsitu_lu_Pește.
David Brescan
Cu toată averea în rucsacul din spate, privea peste gardul terenului, la acoperișul casei părintești renovate de frate-său. Îi era sete, dar fântâna era de cealaltă parte a gardului. După șapte ani de judecată, câștigase. Bucata de teren era a lui. Frate-său rămăsese cu buza umflată. El rămăsese fără nevastă, care plecase cu copiii, fără mașină, pe care o vânduse ca să-și plătească avocatul, și fără bani de chirie. Soarele apunea peste dărâmăturile fostului grajd. Înăuntru, un maldăr de paie urma să-i fie pat.
