Imagine all the people

Dacă toată lumea ar fi altfel atunci, tu și cu mine am fi toată lumea.

Îți povestesc despre cum mi-ar plăcea să fim diferiți și asta să nu ne sperie. Să nu avem prea multe și asta să fie suficient. Să nu ne temem de iad sau rai și poate atunci liberul arbitru ar judeca altfel. Ar zice: "ăsta sunt". Și nu cu rușine.

Puțini oameni aleg să nu judece. Ceilalți se mint că-s oameni buni.
- Asculți prea mult Lennon, îmi spui în timp ce îmi aprind o țigară.
- Ai uitat de Janis Joplin și Led Zep, și îmi arunc privirea pe fereastră.

Aduc lichiorul meu preferat, cel de cafea și îmi torn în timp ce tu îți citești postările din feed ascultându-mă cum filosofez. Mă asculți?

Același lut. Și totuși, asta nu ne apropie destul. Poate din noi am învățat să ne placă noroiul, de fapt. Mai mult când îl împrăștiem. Când și ceilalți sunt la fel de murdari ca noi. Au și ei o pată pe care să o vedem.

Există două tipuri de oameni. Ăia care văd că ai o cicatrice urâtă și se bucură că nu e a lor. Și cei care știu că puteau fi în locul tău, cu cicatricea aia mare și își imaginează cât ar fi durut pe propria piele. De fapt, nu credem lucruri pe care pielea noastră nu le cunoaște.
- Dar ochii care nu se văd?, mă întrebi pentru că știi că o să mă enervez.
- Se uită. În zare. Știu că mai există și alte părți. În care puteau fi. Dar cu uitatul rămân. Dacă sunt sinceri. Nu?
- Nu îți place răspunsul meu, știu. Asta pentru că și pe tine te-am uitat de mai multe ori. Și te-am căutat peste tot. Și n-ai venit.

Începe să plouă. Lichiorul meu de cafea, o sticlă goală pe jumătate. Jumătate de eternitate. Mereu pe jumătate. Dar un întreg și jumătate cum ar arăta dacă nu ai pleca mâine?

Îmi mai aprind o țigară. Știu că nu îți place. Cum mi-ai zis să nu îmi fac tatuajul ăla. Sau părul roșcat - auriu. Dar mie îmi place să te sfidez ca să rămâi tu mut. Nu eu. Să te văd cât stai.

Și după ploaie, un curcubeu ne- a luat strada în brațe.
- Privește!
- Nu sta goală în fața curcubeului că te văd ceilalți.
- Imaginează-ți că toți oamenii suntem noi. Același lut care se unește. Și relaxează-te.