Potrivit experților

Înainte, basmele începeau cu "A fost odată ca niciodată". Astăzi încep cu "Potrivit experților".

Potrivit experților, cafeaua nu mai trezește demult, doar confirmă oboseala. Potrivit experților, iubirea durează exact cât bateria unui telefon vechi. Potrivit experților, oamenii nu mai mor, ci ies din actualizare. Potrivit experților...

Într-un oraș unde fiecare propoziție trebuia validată de un expert înainte să fie rostită, locuia Călin, un bărbat care nu știa nimic sigur. Nici măcar dacă îi era foame. Își ținea stomacul sub observație, dar fără un studiu peer-reviewed, nu îndrăznea să tragă concluzii.
- Ți-e foame? îl întrebă vecina de palier, doamna Cârjan, cu o pungă de semințe în mână.
- Nu pot confirma, răspunse el. Aștept un raport.

Doamna Cârjan molfăi statistic.

În fiecare dimineață, difuzoarele orașului anunțau adevărurile zilei. "Potrivit experților, astăzi e marți în proporție de 82%." Oamenii ieșeau din case doar pe procentul acela. Restul de 18% rămânea înăuntru, precum o rezervă de îndoială.

Călin lucra la Departamentul de Aprobare a Emoțiilor. Sarcina lui era simplă. Dacă cineva simțea ceva, trebuia să bifeze dacă există consens științific. Dacă nu, emoția era returnată expeditorului, cu mențiunea "nevalidată".

Într-o zi, primi un dosar subțire. Pe copertă scria "Dor". Atât.
- Ce-i asta? întrebă el, întorcându-l pe toate părțile.
- Nu știm, spuse colega lui, Sorina. Nu există definiție stabilă. Unii spun că e o eroare de sistem.

Călin deschise dosarul. Înăuntru nu era nimic, doar o foaie albă care mirosea vag a ploaie. Pentru prima dată în viață, simți ceva fără să știe dacă are voie.
- Potrivit experților... începu el, dar propoziția nu se mai termina.

Sorina îl privi lung.
- Poate nu există experți pentru toate, zise ea, șoptit, ca și cum ar fi încălcat o lege veche.

În aceeași seară, difuzoarele tăcură. Orașul aștepta verdictul zilnic, dar nu veni nimic. Oamenii ieșiră pe străzi dezorientați. Nu tu procente, nu tu ghidaj. Un copil începu să râdă fără aprobare. Altul plânse, neînsoțit de studii.

Călin ieși și el, cu dosarul în mână.
- Ce facem?, întrebă cineva.
- Nu știu, răspunse el.

Și, pentru prima dată, asta nu părea o problemă.

Doamna Cârjan împărți semințe fără să citeze nimic. Sorina zâmbi fără să verifice dacă e recomandat. Orașul, dezlegat de expertiză, începu să funcționeze prost și viu, ca o inimă care nu mai cere permisiune să bată.

A doua zi, difuzoarele au revenit.
"Potrivit experților, incertitudinea crește riscul de libertate."

Oamenii au ascultat. Apoi au dat din umeri.

Călin a închis dosarul "Dor" și l-a pus la piept, ca pe un document imposibil de aprobat.
- Potrivit cui? întrebă el, în gol.

Și, surprinzător, nimeni nu i-a răspuns.