Potrivit experților

Soarele se izbise-n noua zi pe neașteptate, ca o săgeată creștină în pieptul unui cruciat, nelăsându-i lui Filimon decât opțiunea de a înjura sec de un sfânt obscur, în timp ce se dezmeticea din somn. În casă era forfotă mare, prevestind desfășurarea unor evenimente marcante în existența pulberii de oameni ce o umpleau cu vârf și îndesat. Cu mintea puțin șifonată, Filimon a dat fuga pe un mers domol, cumpătat, la afrozarul din colț, să cumpere o banană și niscai nuci de cocos pentru ăla micu', pentru la școală, un capitol nou pentru prichindel, nu putea să-l lase să fie de râsul lumii. Urma învățăturile nescrise ale lui Platon, care prevedeau că nu trebuie să lași copilul să vadă că ești și mai prost, și mai sărac ca el, era un fel de cod de onoare pentru Filimon. Odată misiunea îndeplinită, verifică ghiozdanul copilului, să aibă caietul acela, gros și greu, cât Enciclopedia Birmanica, radiera și creionul. Fiind toate la locul lor, se mândri, copilul ăsta va ajunge mare, îl va întrece pe el, zidar neprețuit în micul lor oraș, tot ce trebuie să facă este e să nu iasă din cuvântul lui tac-su. Nu voia să tulbure entuziasmul celui mic, dar de a doua zi va trebui să îl îndemne să se pregătească pentru bac, timpul galopează, nici nu bagi de seamă, uite, numai ieri parcă trecea și Filimon în drum spre școală, cu un coș de răchită la subraț, cu sandalele pline de noroi, cu o flanelă din postav gri și pieptul doldora de furnicile necunoscutului. Nici acum nu o uitase pe doamna Turcu, ce-l îmboldea să învețe poezii patriotice, ce fetiș au unii oameni, se enervă brusc și-i trase lui Virgil una după cap, preventiv, să fie cu băgare de seamă, să cumpănească bine și să nu intre așa, netam-nesam, în grațiile învățătorului.

Mergeau amândoi tăcuți, unul lângă celălalt, niciunul conștient de repercusiunile acelui gest, spre școala al cărui acoperiș roșiatic se pierdea într-un snop de neguri, ce pluteau ca niște informații ce, strânse de-a lungul anilor, nu mai voiau să se desprindă de acel loc.