Interviul de față este parte a proiectului 3generator_cultural (proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național). Stagiunea 2025-2026 marchează cea de-a zecea stagiune consecutivă de activitate a Asociației Teatru 3G. În acest context aniversar, 3generator_cultural își propune să aducă în prim-plan o serie de reflecții, interogări și documentări privind rolul și relevanța teatrului independent în comunitatea mureșeană, într-un moment în care această zonă artistică devine tot mai vulnerabilă, dar și tot mai necesară. Pentru mai multe detalii despre acest proiect accesați: 3ghub.ro/product/3generator_cultural/.
Raluca Blaga: Cum s-a conturat ideea Teatrului 3G și ce te-a determinat să te implici personal în acest proiect?
Székely Csaba: Teatrul 3G a fost ideea lui Ándi Gherghe și s-a născut dintr-o nevoie destul de clară: un spațiu independent în Târgu Mureș unde fiecare să poată experimenta liber, fără prea multă aprobare și ștampile, adică fără constrângerile instituționale ale teatrelor de stat. Era și un impuls de a crea un loc pentru dramaturgia contemporană, pentru texte noi și pentru o altă relație cu publicul. M-am implicat pentru că mi s-a părut o inițiativă necesară și vie, însă, în timp, mi-am dat seama că nu pot să-i dedic suficientă energie. Aveam foarte multe texte de scris pentru alte teatre. Așa că am ieșit destul de repede din proiect, dar cred în continuare că este o inițiativă foarte bună, și peisajul cultural al orașului are nevoie de ea.
R.B.: Din perspectiva ta, scena teatrală independentă din Târgu Mureș este diferită față de cea din alte orașe ale României?
S.C.: Din păcate nu cunosc destul de bine teatrele independente din alte orașe, dar pot să spun că scena culturală din Târgu Mureș este diferită în primul rând prin contextul multicultural și bilingv al orașului. Asta influențează și zona independentă, care devine mai flexibilă și mai deschisă la dialog între culturi. În afară de asta, dimensiunea orașului face ca toată lumea să cunoască pe toată lumea, să aibă păreri despre celălalt înainte să-i cunoască arta, ceea ce face ca inițiativele să se realizeze un pic mai greu.
R.B.: Ai simțit, de-a lungul timpului, că există o comunitate artistică independentă coerentă în oraș sau mai degrabă o sumă de inițiative individuale?
S.C.: Aș zice că e mai degrabă o sumă de inițiative individuale care, din când în când, își mai dau întâlnire la o bere și devin comunitate pentru câteva ore. Nu știu dacă putem vorbi încă despre o comunitate foarte coerentă, în sensul unei mișcări unite, dar există legături, există dialog.
S.C.: Diferența nu este atât de mare pe cât s-ar crede. Încerc să scriu același tip de texte, indiferent de context. Sigur, mediul independent presupune resurse mai reduse: nu ai un buget care să-ți rezolve toate problemele și nu ai douăzeci de actori. Aceste lucruri pot influența anumite alegeri practice, dar nu îmi propun să scriu altfel. Nu mă autocenzurez nici atunci când scriu pentru un teatru de stat. Ceea ce se și vede. Textele mele s-au jucat foarte rar sau deloc în teatrele mari.
R.B.: Uneori, scrii într-un context multicultural și bilingv. În ce fel influențează acest lucru limbajul și construcția dialogului în textele tale?
S.C.: Cred că influențează destul de mult. Faptul că există două limbi în același spațiu creează un anumit tip de sensibilitate, și poate că și un tip de umor. Textul dramatic trebuie să aibă tensiune și, în sensul acesta, e bine să trăiești într-o societate plină de tensiuni, pentru că trebuie doar să le transpui în dialog. Pe lângă asta, în aceste tipuri de dialog poate deveni foarte important subtextul, adică lucrurile pe care personajele nu le spun direct. Apoi, simplul fapt că discuți cu Ándi, care mereu are o grămadă de idei bune, sau cu actorii cu care am avut prilejul să lucrez împreună, îți poate influența modul în care vezi anumite lucruri legate de artă și societate. Ceea ce probabil că va influența și dialogul.
R.B.: Textele tale sunt adesea ancorate în realități sociale foarte concrete. De unde îți place să pornești, de obicei, scrierea unui text: de la o situație reală, de la un personaj, de la o întrebare, de la o temă?
S.C.: Încep cu un personaj care are o problemă. Care este problema lui? De obicei o situație care mă deranjează pe mine personal. Sunt câteva subiecte care mă obsedează, și încerc să le înțeleg. Încerc să înțeleg de ce s-a ajuns acolo, și de ce oamenii se comportă într-un anumit fel într-o anumită situație. Cred că înțeleg mai bine lucrurile scriind despre ele. Uneori reușesc, alteori iese o piesă.
R.B.: Privind retrospectiv, ce impact crezi că au avut textele tale asupra publicului și care dintre acestea ți se pare a fi cel mai valoros?
S.C.: Impactul e greu de evaluat. Publicul nu vine de obicei să-ți spună "uite, mi-ai schimbat viața în minutul 37", dar cred că Bucurie și fericire a fost un spectacol important în acest sens. Nu neapărat textul a fost important sau foarte bun, ci spectacolul. A fost important că s-a născut și că a vorbit despre acest subiect: o minoritate în cadrul unei minorități, adică comunitatea maghiară gay din Transilvania. Cred că a reușit să schimbe la câțiva oameni modul de a gândi despre acest subiect. Cât despre cel mai valoros text, ca text, la nivel de construcție, personaje și muncă investită, cred că Mihai Viteazul ar ajunge pe primul loc. Dar depinde în ce zi mă întrebi.
S.C.: Spațiul nu cred că se va schimba, e un spațiu bun ce au ei acum. Ca echipă, e important să existe mereu dialog cu oameni noi și idei noi. În ceea ce privește proiectele, mie îmi plac subiectele conectate la realitate, la ceea ce se întâmplă în jur, dar, bineînțeles, totul depinde de oamenii implicați în acele proiecte, și de preferințele lor. Iar dramaturgia, dar nu orice dramaturgie, ci dramaturgia autohtonă, ar trebui să aibă mereu un rol central, în orice teatru independent din țară. Nu doar ca text pus în scenă, ci ca formă de dialog cu societatea. Eu îi doresc echipei 3g HUB să rămână o comunitate vie, deschisă, care își păstrează umorul și libertatea de a experimenta, nu doar în zona teatrului, ci în toate domeniile cu care se ocupă acum.
