Mama mi-a spus că divorțează de tata, într-o ceainărie de la Romană. Mi-a pus o carte în față, despre etică și AI, și a zâmbit absentă. Am râs împreună, spunând că niciunui AI nu-i va păsa vreodată de etica noastră. Am băut ceai de vișine amare cu lapte. Apoi mi-a spus: vreau să fiu liberă, să-mi văd de viața mea. Am rămas cu mâna pe ceașcă. Știam deja, dar speram că pe mine încă mă mai iubea. Nu mi-a răspuns niciodată cu adevărat. A plecat și dusă a fost. De atunci tot sughiț, fără oprire, în piept.
Pompilian Tofilescu
El student la politehnică, ea filoloagă. El metalist, pletos, mirosind a tutun, ea sensibilă, cultivată, fată de familie. N-ai vrea să mă inviți la tine, la ceai, întreabă ea. Aș vrea, zice el. Merg de mână până la cămin, urcă șase etaje pe jos (liftul iar nu merge!), intră în cameră, le face un semn discret de ușcheală celorlalți, cotrobăie în vestiar și pune pe masă două cutiuțe de Scandic. Am crezut că mă inviți la ceai, zice ea îmbujorată. Păi asta am, zice el, dacă nu vrei și mai bine, le beau eu pe amândouă.
Caterina Tudorache
S-a dat sfoară în scară că au adus portocale. Eu stăteam deja la banane, l-am trimis pe Ion. Mama, de la coadă la tacâmuri, îmi trimisese vorbă prin Gicu să trec pe la tata, care era la coadă la pâine. Seara eram fericiți, cu bananele învelite în ziar și două portocale pe masă. Mama terminase ciorba și bătu în țeavă. Hai la masă, vecină. Pâine avem noi. Mișu intră direct în bucătărie, cu doi cârnați și vin de țară. Mama îl sună pe nea Titi. Hai și mata la masă. Vino cu ce ai. Dacă n-ai, avem noi și mâncăm toți.
