Nu mai știam nimic despre el. În facultate eram nedespărțiți. După un timp, deși susțineam în continuare că suntem doar prieteni, totul s-a transformat în altceva. Practic am probat ceea ce era știut de când lumea, numai că lucrurile s-au amestecat rău și despărțirea noastră a fost tulbure. A venit întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultății. Aveam emoții cumplite. Nu l-am văzut, eram dezamăgită. La sfârșitul festivității, când lumea se risipea, cineva m-a bătut ușor pe umăr: ce zici, mergem la un ceai?
Mihaela Apației
Vorba vine, la ceai. Că eu mi-am comandat un Irish. Îndrăzneață alegere, ai fi zis, dar tu voiai să faci impresie. Impresie care va dura cam 3 luni. Sau poate jumătate de an. După care, tu îmi vei arăta că ești bărbat și că nu îți pasă. Iar eu mă voi căuta în fiecare sunet de toc pe caldarâm. Romanele cavalerești îmi plăceau. Până când am înțeles că făceau mult rău ambelor genuri. Inima e un cub de zahăr. Se topește la cea mai mică dovadă de iubire. În tot felul de pahare. Chiar și în cele care ajung cioburi.
Adina Colțea
Am văzut-o trecând prin fața ușii deschise. Uitasem de rochia aceea bej. Tare bine-i venea și avea un mers de-o eleganță uluitoare. Mi-a furat întreaga atenție. Știam că s-a prins, după cum mi-a zâmbit fără să mă privească. Nu ne-au scăpat niciodată lucrurile astea. Alura ei vorbea cu lumea și lumea o asculta. M-am repezit la ușă, călcând peste orgolii și renunțări și am strigat cât am putut de tare după ea, îți mai place iasomia, da? Te aștept să-mi spui tot. Vreau să știu în cine mă transform.
