Vara vrajbei noastre

În viteza vântului mi-a trecut primăvara pe lângă colțul genelor lăsând în urmă petale de trandafiri și miros de iasomie.
Au trecut deja zece primăveri de când mă fâțâi prin viață de pe un picior pe altul.
Așa zice bunica, să mai stau locului, să nu mă fâțâi de parcă aș avea viermi în fund. Nu prea am înțeles și m-am speriat că interiorul meu ar putea deveni locuința unor animăluțe.
Tot ea îmi spune că am împlinit zece primăveri, și sunt băiat mare de-acum. Auzi, primăveri! De parcă eu nu știu că m-am născut vara.
Pentru mine se apropie o nouă primăvară în mijlocul verii.
Zilele lungi mă poartă din șotron în șotron, mă aleargă până la epuizare, și-mi pictează pielea într-un maro ciocolatiu.
Uneori pășesc grijuliu cu tălpile goale peste firele de iarbă ce mă înțeapă cu blândețe, mă cațăr cu viteză în cireșul de la capătul grădinii, iar ramurile lui mă primesc cu brațele deschise. Rup fructul copt și-l strivesc cu plăcere între dinți simțindu-i dulceața binefăcătoare.
Alerg de zor peste câmpul din jur și mă ascund între spicele de culoarea mierii.
Seara adorm mângâiat de tot ce mă înconjoară, și simt cum în piept îmi crește o bucurie din ce în ce mai mare, se umflă ca un balon de bâlci, apoi picioarele nu-mi mai ating pământul, degetele-mi mângâie vârful plopilor ce valsează în bătaia vântului, mă ciocnesc de un nor înfipt în stejarul din colțul străzii, și mă odihnesc în moliciunea sa până dimineața următoare.
De sus, cartierul pare mai mic când las în urmă acoperișurile roșii ce se răsfață în soare, pomii rămân doar niște pete verzi, iar oamenii, mărunți, asemeni unor furnici mărșăluiesc care încotro.
Mă trezesc când o rază ce răzbate pe lângă perdea îmi mângâie fața cu blândețe palmei bunicii.
Sar din pat, îmi iau vacanța mare de mână și o port oră de oră, până când oboseala ne ajunge din urmă și ne împinge către dormitor.
Atunci, mă așez confortabil în pat și aud cum tata învârte butoanele radioului căutând ceva anume.
Aud ca prin vis: "Aici radio Europa liberă!"

Atunci, tata micșorează sonorul și ascultă ceva de neînțeles... sau... somnul îmi amestecă gândurile.
Știu doar că tata este mai vesel după ce își ascultă emisiunea. El și mama șoșotesc ceva, iar ochii lor reflectă o lumină pe care o văd doar atunci când mă privesc și-mi fac cu ochiul.
Nu-mi fac griji!... Ei știu totul, cel mai bine!
Cum tocmai am împlinit o nouă primăvară în plină vară și sunt mai înțelept, simt că urmează să se întâmple ceva extraordinar, ceva ce-mi va da lumea peste cap. Nu numai mie!
L-am întrebat azi pe tata, ce poate fi mai plăcut decât vacanța de vară. Mi-a răspuns fără să stea pe gânduri: "Libertatea!"
Cândva voi înțelege. Poate peste încă o primăvară-vara?!