Tanța se sprijini de masa de plastic cu greutate. Terasa birtului era ticsită. Cu praf, fum, bârfe despre Petre și târcoalele pe la casa noră-sii. Cu un iz acid. Un vârtej de mânie și silă îi dădu stomacul peste cap. Îl scoase la suprafață. Un pahar în plus și tot adevărul nespus al ființei, toată acea mizerie ce-i răscolea interioarele ieși și cuvântă peste toate. Peste Ina lui Căcăvăț, peste Anica Floarea, peste barba lu' bărba-su ce venea cu vorbe căpătate de la ăl necurat.
Nicolae Popescu
Dan și Mitruț ciocnesc cănile. Ai văzut cum zicea marele poet în poezia aia: fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul? Daaa, era și Creangă cu el, braț la braț prin crâșme. Îți dai seama, ăștia doi sunt marii clasici, mă, mi-au picat și la bac. Fratemeleu, vezi asemănarea? Bem vin fiert, spumegă de la scorțișoară, de scris am scris la bac, prieteni suntem. Cei doi își duc degetele către tâmplă. Mitruț rămâne cu el în aer: doar o mică problemă e. Dacă îi zic lu' Lenuța c-am băut juma' de chenzină, de mâine sunt clasic.
Simona Arriëns
Crăciun. Un vechi obicei spunea să pui fân sub fața de masă și un tacâm în plus la masă pentru Iisus care în caz că vine, să aibă ce mânca. Bunica a făcut cele 12 feluri de mâncare. A delegat băuturile nepoților și și-a pus cea mai frumoasă rochie pe ea. Vin toți, gălăgie, bucurie, cadouri. Își pun în pahare vin roșu și își urează toate cele bune. Până când, bunica observă paharul lui Iisus plin cu vin. Vai, cum ați putut? Iartă-ne bunico, Iisus nu bea alcool? Ba poate că da, dar nu propriul sânge. Puneți-i țuică.
