Fosta îmi lasă mesaje vocale când se îmbată, iar eu le ascult tot la beție. Așa părem compatibili. Azi-noapte mi-a spus că a visat vechiul nostru apartament. Romanticism ieftin. Am ieșit pe balcon să fumez. Ningea. Prima zăpadă din an. Vecinul de dedesubt țipa la cineva prin telefon, iar eu mă gândeam cât de ciudat e că oamenii continuă să se îndrăgostească după ce văd ce fac despărțirile din ei. Pe la trei dimineața, am zis să-i răspund fostei. Din greșeală, am trimis un emoji cu inimioară dentistului meu.
Mihaela Popescu
Maria șterge cu grijă un pahar și îl pune lângă al ei. Îi face semn lui Mircea să se așeze un pic mai departe. Aduce încă un tacâm și zâmbește. Mai întârzie, dar vine și el. Se uită unii la alții, dar nu spune nimeni nimic. Se lasă o tăcere stânjenitoare. Maria se uită cu reproș către locul lăsat liber de Mircea. Ia o bucată de friptură și i-o pune în farfurie. Cineva șoptește. Știe că mâine îi facem de an? Maria izbucnește în lacrimi. Nu, nu, nu, mi-a zis că plecăm împreună.
Ana Maria Dobre-Nir
Dumnezeu știe de unde mai scotea femeia aceea putere. Își îngropase pruncii, trecuse prin răzmeriță și rămăsese singură de ani buni. La curtea boierului slujea doar de câteva luni. Pe moșia lui, puțini aveau milă de cei sărmani; așa grăise și mă-sa despre el. În noaptea cu pricina, au trezit-o ceilalți slujitori: cuconul băuse peste măsură și zăcea pe prispă, în vomă și ud de urină, de nu se îndura nimeni să-l ridice. Era om rău. Femeia l-a adunat în brațe, i-a șters obrazul și a șoptit: Iartă-i, Doamne, păcatele.
