Bătrânețea i-a căzut pe umeri ca o ploaie acidă, îmbibată cu necazuri. Picătură cu picătură, povara de griji rodea în carne vie. Veniseră pe nesimțite. Mai întâi o cocoșase un credit, apoi altul, apoi altele. Când s-a trezit că plătește prezent cu viitor, număra deja fire albe în oglindă și avea jumătate de suflet amanetat pe partea cealaltă. Scadența bătea cu pumnul în ușă. Se gândea ce rost mai are să se scoale din pat când, din camera alăturată, un scâncet i-a amintit că scutecele nu se schimbă singure
Radu Gramatovici
Când te naști, trupul ți-e tânăr, dar sufletul ți-e bătrân, pentru că poartă cu el amintirea păcatelor trecute care l-au schimonosit și de care încearcă să se curețe în timpul vieții. Să se îndrepte. Dar trupul, el de ce îmbătrânește? Întinerirea-ți consumă trupul, dragul meu prieten. Există un echilibru în toate. Tu de ce crezi că oamenii de-o anumită vârstă sunt atrași de trupurile tinere? adăugă maestrul și ochii îi luciră pentru o clipă, odată cu raza de soare în amurg, care cădea pe gâtul subțire al băiatului.
Monica Liana Radu
Doamna S. Elegantă, rafinată, de succes. Domnul P. Distins, cultivat, inteligent. S-au intersectat într-o dimineață în holul hotelului H. Galant, i-a ținut ușa. Doamna i-a zâmbit fermecător. Peste o jumătate de oră l-a uitat, în brațele tânărului W, șofer de lux plin de har. Și domnul a trecut grăbit peste întâmplare, îl aștepta studenta preferată în camera 203. Nu s-au revăzut niciodată. Niciunul nu observase lumina aurită a clipei și aerul, pentru o secundă, mai moale. Arhitectul destinului a ridicat din umeri.
