don't be afraid to care."
În câteva minute am ajuns la casa oierului. Nu era o casă oarecare, ci una dintre acele gospodării care îți vorbeau de la prima privire despre oamenii care o ridicaseră: oameni cu stare, mândri de ceea ce făcuseră și fără dorința de a ascunde asta. Fațadele erau tencuite îngrijit, ferestrele de lemn aveau mici elemente decorative, iar intrarea - un fel de cerdac cu traforuri - fusese lucrată de meșteri adevărați. Acoperișul de tablă era bine fălțuit, iar deasupra cerdacului se ridica un mic foișor îmbrăcat în solzi de tablă care luceau discret în lumina după-amiezii. Până și treptele de beton sclivisit de la intrare aveau ceva solid și trainic în ele.
Se vedea limpede că oierul avea bani și că adusese oameni pricepuți care își făcuseră meseria cu grijă.
Curtea era împrejmuită cu gard de lemn și avea de toate: fântână, bucătărie de vară, magazii, șoproane și alte acareturi, grădină de zarzavat, pomi fructiferi și, în fundul curții, un closet surprinzător de curat. Pentru noi, studenți veniți din Bucureștiul anilor '70, locul părea aproape luxos.
Bătrânica m-a poftit în casă. Cerdacul, închis cu lemn și sticlă, avea două paturi. Dincolo se afla o cameră mică, cu încă un pat, iar în stânga se deschidea camera cea mare, unde mai erau alte câteva paturi, o masă și scaune. Prize electrice peste tot, becuri în fiecare încăpere și chiar o lustră adevărată în camera mare.
Ce ne-am fi putut dori mai mult?
Bătrânica m-a privit atent și mi-a spus aproape în șoaptă:
- Maică, soțul e plecat cu oile și cu băieții. Nu vreau să-mi bage primăria pe cine vrea ea în casă. Pe mine nici n-o să mă vedeți... doar vă rog să nu stricați ceva.
Pentru mine era mai mult decât suficient.
- Sărut mâna, mamaie. Ai cuvântul meu.
Am plecat aproape în fugă spre autobuz și i-am spus lui Kuki:
- Avem cea mai tare locație din sat. Ia-l pe Bill cu magnetofonul și hai cu mine!
Lucian Manu s-a lipit imediat de noi:
- Nea, mă luați și pe mine?
Am pornit toți patru pe jos spre noua noastră "locație". Trebuia să ne instalăm repede, pentru că într-o oră tovarășul Gulie ne aștepta să ne dea restul indicațiilor.
Iar pentru patru băieți de douăzeci și unu de ani, "instalare rapidă" avea o definiție foarte simplă: îți aruncai geanta pe patul ales, băgai magnetofonul în priză, puneai muzica, aprindeai o țigară Bucegi fără filtru și abia după aceea începeai să te gândești la restul.
Și muzica a pornit.
Nu voi uita niciodată clipa aceea.
În comuna Gheorghe Doja s-au auzit atunci primele acorduri din Speak to Me / Breathe, piesa care deschidea Dark Side of the Moon al celor de la Pink Floyd. Mai întâi bătăile acelea de inimă, ca pulsul unui nou-născut. Apoi universul sonor care avea să ne însoțească întreaga vară: ticăitul obsesiv al ceasurilor din Time, zgomotul caselor de marcat din Money, vocalizele aproape sfâșietoare din The Great Gig in the Sky.
Și apoi chitara lui David Gilmour.
Iar peste toate, versurile:
"Breathe, breathe in the air, don't be afraid to care."
"Respiră, respiră adânc aerul, nu te teme să-ți pese."
Astăzi, după mai bine de cincizeci de ani de la acel long hot summer, când mă gândesc la practica de vară de la Gheorghe Doja, aud instantaneu Dark Side of the Moon. Dimineața, la prânz și seara, magnetofonul Clubului A mergea aproape fără oprire și nu știu cum se face că în memorie mi-a rămas mai ales muzica aceea hipnotică, repetată la infinit, ca o coloană sonoră a tinereții noastre.
În vara lui '74 ne-am așezat pe paturi, ne-am fumat țigările până la capăt, am ascultat prima piesă fără să spunem mare lucru și apoi am plecat să vedem ce fac fetele. La urma urmei, aveam și noi responsabilități serioase.
Când am ajuns la întâlnirea cu tovarășul Gulie și cu restul colegilor, am aflat că nu toți avuseseră norocul nostru. Lucru pe care, trebuie să recunosc, l-am uitat destul de repede. Tinerețea are și cruzimea ei senină: trăiește clipa și merge mai departe.
Prin 2010 am scos fotografiile din acea practică și le-am postat pe Facebook. Câțiva dintre colegi au început imediat să comenteze imaginile și, datorită lor, multe amintiri s-au așezat mai limpede în memoria mea.
Luminița (Vijelie) Botez (R.I.P.) scria: "Eu și Adriana (Andone) am fost găzduite de frizerul satului, care tăia curentul la nouă seara, contrariat că mai vrem și să citim. Așa că ne-am mutat la singura gazdă rămasă disponibilă, bătrâna satului, care nu avea nici curent electric și nici apă curentă, dar puteam citi în voie la lampa cu gaz... iar igiena se rezolva direct în lacul Fundata..."
Revin însă în 1974.
Tovarășul Gulie ne-a dus să primim salopetele de lucru. Am ajuns la o magazie unde fiecare dintre noi - fete și băieți deopotrivă - a primit câte o salopetă din două piese: pantaloni și haină. Unele erau albastre, altele bleu, altele gri, "cum a dat Dumnezeu", dar, spre surprinderea noastră, toate erau proaspăt spălate și oarecum recondiționate.
După aceea am mers la "sala de mese", unde aveam să mâncăm de trei ori pe zi în următoarele săptămâni, de bine, de rău.
Tot Luminița își amintea: "Mâncam la cantina din sat - o magazie amenajată în acest scop - unde nu prea vedeam carne, în schimb aveam parte de ouă dimineața, la prânz și seara..."
Din fericire, abia ajunseserăm și fiecare adusese câte ceva de acasă, așa că prima zi era salvată.
Spre seară ne-am retras fiecare la gazda lui, urmând ca a doua zi, dis-de-dimineață, după "micul dejun", să ne prezentăm la lucru și - cum ne amintea neobosit tovarășul Gulie - "să ne apucăm de treabă, că n-am venit aici în vacanță".
În "Casa Oierului" magnetofonul mergea mai departe. Noi eram mulțumiți, fără grija zilei de mâine, și ne-am bucurat de încă o țigară Bucegi fără filtru pe treptele casei.
Satul era aproape complet în beznă. Lumina venea doar de la luna urcată sus pe cer. Mii și mii de stele ne umpleau privirea, iar Kuki încerca încăpățânat să le fotografieze fără trepied.
Poate că tocmai în serile acelea am înțeles, fără să ne dăm seama, cât de frumoasă poate fi libertatea atunci când ești tânăr și încă nu știi cât de repede trece timpul.
"Breathe in the air, don't be afraid to care."
"Respiră adânc aerul, nu te teme să-ți pese."
Pink Floyd - Dark Side of the Moon / Breathe
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
(va urma)