Regine cu buză de iepure... molestîndu-şi sînii în rugăciuni satanice... dureros de frumoase... Convulsionarele, trîntite cu poalele sutanelor în cap pe pardoseala marilor catedrale, suculente şi delicioase în fond... Pietrele preţioase? În ceea ce mă priveşte prefer topazul fiindcă se asortează cu extazul! E în el moliciunea atingerii miezului de rai. Rubinul incită la nebunii luxuriante, în căzi de marmoră, la cheremul spumei şampaniilor aurii... Smaraldul l-aş dărui doar Broaştei-cu-Coroniţă; şi ea s-ar da de trei ori peste cap şi ar deveni Prinţesa Visurilor Umede...
***
Şi pentru că a venit vorba, să răsfoim o carte minunată, Prinţese date uitării sau necunoscute. Numai numindu-le şi ne-am delecta pe îndelete, intraţi într-o lume de răsfăţ şi de copilării destul de serioase... Iată-le: Prinţesa de La Molle (fiind din aceeaşi familie cu Frumoasa din Pădurea Adormită, Prinţesa de Pfundgreu, Prinţesa de Pene), Prinţesa de Fasolasi (cu sora ei, Prinţesa de Doremi), Prinţesa Zaza de Zulù Zazù, Prinţesa de Esperlu&te, Prinţesa de Talmeş-Balmeş (din Absurdezia), Prinţesa Capriciosa (cu două verişoare: Prinţesa Mazarina şi Prinţesa Koku), Prinţesa Gudrun von Badabumbumbum, Prinţesa de Pîrtzesc, Prinţesa Nocţia (cu sora ei Pamina), Prinţesele de O-Mie-şi-Una-de-Feţe-şi-Niciuna (invizibile!), Prinţesa Julia de Golsac (numită şi Frederika), Prinţesa de Pitipitipythia, Prinţesa Ignotia (alias Necunoscuta), Prinţesa Amnezia (alias Uituka), Prinţesa Incompleta, Prinţesa Tzaca-tzaca, Prinţesa Barbămoale (i se mai zice Hirsuta sau Prinţesa cu Barbă), Prinţesa Braţpăros, Prinţesa Pflekara de Java, Prinţesa Romeea Gitanos, Prinţesa de Junglă Liliana (prietenă cu Limbubuta de Banana), Prinţesa de Nisipuri, Prinţesele Ding şi Dong (siameze, au verişoare pe Prinţesele Tut şi Tut), Prinţesa (spre crăiasă!) Crai-Nou, Prinţesa Kuskah, Prinţesa Éphémère de Chine, Prinţesa Anguille de l'Isle, Prinţesa Pupidulce, Prinţesa Glaciala (prinţesă a Gheţurilor şi a Oglindeziei), Prinţesa de la Crapaudine (cu o vară, Prinţesa Diplodocus), Prinţesa Papagnasse din Peloponez, Prinţesa Matüvü (fiica unui maharadjah) etc.
Să ne lămurim puţin cu săruturile lor: "Nimic nu e mai dulce, n-aduce mai a zahăr, decît sărutul de prinţesă. Rar. A se conserva într-un flacon sau într-un colţ al inimii, mereu, imponderabil, gata să-şi ia zborul la cea mai slabă adiere. Fragil, nu suferă curentul. Sărutul de prinţesă are puterea să le preschimbe-n prinţi pe broaştele rîioase, dar, uneori, şi invers. Sărutul prinţeselor se mai cheamă şi guriţă, pupătură, pusi, pupic sau pup".
Despre cum putem deosebi fetele ce se dau drept prinţese de cele adevărate, despre trucurile şi vicleşugurile de a trezi prinţesele din somn, despre cum putem reduce orice prinţesă la tăcere, despre testul pentru a descoperi din ce categorie face parte prinţesa noastră adorată (prinţesă tandră, prinţesă misterioasă, prinţesă-fantezie, pseudoprinţesă), despre toate astea şi multe altele, poţi afla citind această carte.
Cartea, apărută la Editura Vellant, în 2007, alcătuită de Phillipe Lechermeier şi Rébbeca Dauteremer, e "tradusă", de fapt reinventată savuros, de Şerban Foarţă. Sînt o mie şi una de bijuterii ce merită, pentru a-şi păstra farmecul, doar transcrise. Ceea ce şi fac cu o plăcere infinită! Normal ar fi să citez întreg volumul; mă voi mulţumi doar să spicuiesc.
***
Naşă de botez: "Persoană desemnată de părinţi întru vegherea educaţiei prinţeselor pînă ajung nubile. Tendinţă generală: să le rîzgîie pe micile copile. Să le facă daruri, ca şi adesea, voile absurde. Un exemplu e Cenuşăreasa, care-i cere naşă-sii o pleaşcă, şi anume: să preschimbe un dovleac într-o caleaşcă. Ceea ce buna de ea face. Nu fără să refuze, totuşi, cu toate că fina-i fină bătuse din picior, să-i facă din pălărie un armăsar de călărie, dintr-o balenă - o sirenă, dintr-o sabie - o corabie".
Mica sămânţă: "E absolut obligatoriu a se face lumină în privinţa vechiului zvon că o prinţesă se poate naşte dintr-un trandafir! Nu fără riscul unui şoc, cei mici au, astăzi, adevărul. Faptul că sînt copii, nu ne îngăduie să le-nşirăm gogoşi şi moşi-pe-groşi. Ce mai la deal, la vale, - pentru ca trandafirul să dea naştere unei prinţese, trebuie ca, mai'nainte, o sămînţă să-i fi pătruns între petale.
Baldachin (pat cu): "Pat garnisit cu voaluri. Pat al prinţeselor prin excelenţă, inconturnabil, clasic. Din catifea, brocart sau horbotă destulă, din aripă de libelulă. Acoperişul unui pat ca ăsta, cum vezi doar prin castele, se cheamă cer şi uneori, pe el trec noaptea stele. Există baldachine ce oferă tot soiul de avantaje: unul larg îşi schimbă voalurile-n pînze de catarg; un altul ce aduce, fie şi numai 5%, a umbrelă, e o rebelă paraşută; pe-al treilea e hiper să dormi şi să visezi sub cerul liber; cît despre baldachinul maxi-size, acesta subîntinde, -n lung şi-n lat, un pat de aria unui palat cu latura de circa 33 de m. pe care, dragi cumetri, se aşterne un maldăr de saltele, plăpumi, perne".
Dans: "Se înţelege de la sine că o prinţesă se cuvine să ştie bine, de la cea mai fragedă etate, arta dansului, - pe care-a practicat-o cu gingăşie şi cu graţie, -n societate. E cea mai jalnică dizgraţie pentru prinţese să se spună despre ele că dansează ecosez sau gavote asemenea unor ciubote, cu toate că acestea sînt din cea mai fină piele. Cînd nu e-n ritm, neţinînd cont de timp (de acela muzical, desigur), se spune că prinţesa dansează-n contratimp. Pedeapsa-i e, atunci, un contradans: răstimp în care are de plătit cutare gaj sau o amendă (mică) unui paj. Menuetu-i dansul cel mai preţuit, dar nici cadrilu-ncrucişat, pavana, ca şi arabescul, nu-s (dimpotrivă!) de dispreţuit. Alte dansuri: twistul fals, valsul trist şi paso-doble. Java, jerkul, samba, mambo, conga, tango şi fadango. Patinada, unul din cele mai riscante, trepidansul, dans ultranervos, şi, cel mai iute, looping-pongul. Snobinella, recte dansul prinţeselor selecte şi men(i)uetul zilei, care se schimbă cotidian, adică de trei sute şaizeş'cinci de ori pe an".
Eticheta: "Ceea ce se cheamă etichetă, bună creştere şi politeţe este ţinut la mare preţ de domnişoarele prinţese indiferent de propriul lor rafinament sau de fineţe. Cîteva, însă, batjocoritoare de reguli, sînt provocatoare de scandaluri, din care se nutresc, la curte, cele mai puţin scurte conversaţii... De pomină rămas-au trei din ele: Prinţesa Amnezia, ajunsă fără rochie la bal, prinţesa Matüvü din India, cu păru-i de culoarea frez şi azurie, dar fără freză, şi prinţesa Papagnasse, de rasă peloponeziacă, ce, la masă, a adormit cu capu-n farfurie...". Şi mai sînt încă multe minunăţii de adăugat despre prinţese.
Iată amănunte legate de viaţa lor intimă.
***
Boudeuse/Budeza: "Canapea pe care pot să se aşeze două prinţese, întorcindu-şi spatele. Mobilă nobilă prezentă în mai toate palatele. Foarte în uz, cînd domnişoarele prinţese şi-arată una alteia un chip ursuz. Boudeuse-a surorilor din China Ding şi Dong, e tapisata cu mătase chinezească şi are un model oblong. Cel mai elegant e, bine-înţeles, al Capricioasei, tapisat într-o mătase cu buline. Se găseşte şi în unele caleşti ceea ce le-ngăduie prinţeselor mai taciturne să facă, -n linişte, călătorii şi-n timpul zilei, şi nocturne".
Giuvaericale: "Cercei, brăţări, colane grele, multe-s podoabele pe care le au prinţesele pe ele. Din tot acest tezaur ce le umple, cele mai dragi le sînt inelele de aur bătute-n pietrele cele mai scumpe. Aceste nestemate, în ochii lor au mare-nsemnătate. Toate prinţesele, zglobii sau lainice, cred în puterele lor tainice. Piatra de lună, după ele, apăăa, cînd scapără, -n inele, de sughiţ, de gînduri ignobile, de febră, de notele mici de la geometrie şi algebră. Acvamarinul are-o nu mai mică-nsemnatate: cică le-ajută pe leneşe să se dea jos din pat; pe cele ce nu pot s-adoarmă, s-adoarmă şi să doarmă tun. Rubinul care vindecă de capie este, şi el, la fel de bun. Bun şi diamantul, graţie cărui' poţi să minţi că, aseară, te-ai spălat pe dinţi. Ametistul te ajută,-n zori, să urci scară, iar smaraldul - s-o cobori. Cît despre chihlimbar, se-ndruga ba că atrage prinţii, ba că i-ar pune repede pe fugă. Dilema foarte grea... După experţi, răspunsul e şi da, şi nu. Sper să mă ierţi, să nu mă cerţi, dacă-ţi spun: "Ia-o cum vrei tu!".
Secrete: "Lumea prinţeselor e plină de secrete. Ele au planuri strict secrete, scări secrete, sertare şi sipete secrete. Uşile lor sînt taine nepătrunse, gîndurile lor - mereu ascunse. Secretele (mai vechi) răsuflă, cînd şi cînd, - ca şi cum vîntul le va fi ducînd în indiscretele urechi. Alte secrete-s încuiate cu şapte lacăte, păzite mai bine decît dacă ar fi-nzidite.
Chei: "De deschis uşi tainice şi tainiţe discrete, ca şi carneţele secrete. Disponibile, mai multe feluri de modele: cheia de aur, grea şi prestigioasă, pentru prinţesele bogate şi dotate. Cheile Alpilor, - prin care apele trec prin vamă albiilor precare. Cheia,-n sfîrşit, a viselor, faimoasă, ca să deschizi odaia de culcare".
Văl: "Această fină ţesătură îi e într-atît de proprie, de afină, prinţesei, că s-ar zice că o are, pe faţă, din născare. Copile încă, micile prinţese învăţă să coboare cu grandoare treptele scărilor de alabastru al somptuoaselor palate, cu cîte o perdea pe spate. Opac sau străveziu, brodat cu fir de aur sau dintr-o simplă gaza, accespriu-acesta le-ngăduie să vază, experţilor, ce caracter şi soartă avea-vor feţele care le poartă: în ce se-mbrăcă o prinţesă de la ţară; în lînă groasă, una de la munte; o citadină,-n ţesătură fină... O indicaţie: în acest sezon, vălul se poartă scurt, cu o tendinţa up and down, - cît priveşte organdiul şi muselină.
Knut: "Bici din fâşii de piele cu bumb de plumb la capăt, care doare tare, foarte tare".
***
Totem: "A face uz de un totem nu-i lucru greu, numai că nişte trucuri - cred eu - nu-s de prisos, pentru a nu cădea în ridicol. Pentru slobozirea ploii: iei un pumn de huma-n mîna stînga, te învîrteşti de trei ori într-un sens, de şapte ori în celălalt. Apoi aştepţi. (A nu se uita umbrela!) Pentru ivirea soarelui: te învîrteşti de şase ori la dreapta, de douăsprezece ori la stînga. Reiei mereu figura pînă soarele apare.
(A se ţine minte să-ţi aduci o bună-ncălţăminte!) Pentru împlinirea oricărei dorinţe: la fel ca pentru soare, numai că într-un picior. Apoi aştepţi. (A nu se uita răbdarea şi tutunul!) Pentru amuzament: se cere să te învîrteşti oricînd, oricum. Să nu aştepţi pentru a lua-o de la capăt. (A nu uita să-ti faci buni camarazi!)".
Amazoane: "Prinţese care-i urăsc pe prinţi. Se hrănesc cu carne crudă (ca tătării) şi se antrenează în mînuirea knutului. Călăreţe fără seamăn, dorm călare. Îi sperie pe fiecare şi nu se tem de absolut niciunul, nici chiar de capcăunul Isidor".
Stejar albastru: "Extrem de rar, acest stejar albastru e-o specie protejată-n pădurile de la noi. Se recunoaşte de departe după aroma lui de izmă proaspătă şi fîn cosit; se vede ici-colo, pe cîte-o margine de drum sau în adîncul unei rîpe. Cînd aveţi parte să vedeţi vreunul, e cuminte să-l priviţi cu luare-aminte: niciodată o prinţesă nu-i departe".
Pietricică: "Toate prinţesele deţin o pietricică, cel puţin. Găsită-n drum sau pe o plajă sau într-o peşteră mai mică, cu aspect de ciob lucios de glajă, de sist de calcar sau de mică, roşietica, verzuie, albastră sau sură, netedă sau aspră, opacă sau nu fără sclipet, ţinută-n pumn ori într-un sipet, sau într-un buzunar, în rol de talisman benefic ori din contra,-n funcţie de culori. Altminteri, nu şi-ar da niciuna din prinţese, cică, ultrasecreta-i pietricică. Excepţie: cea care mănîncă cît şapte (zeci) şi este încă înfometată: Papagnasse, a cărei pietricică e o stîncă".
Dinţi de lapte: "Ţinuţi cu grijă şi sub lacăt, deoarece un soarece în treacăt ţi-i şterpeleşte de sub nas. Dinţii de lapte ai prinţesei Papagnase pot fi văzuti pîna la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sînt vizitaţi de multă lume. Urcaţi-vă în autocar sau tren şi-o să pricepeţi pentru ce anume".
Umbrele: "Se ştiu o ploaie de umbrele; cea mai frumoasă dintre ele, cu aurii petale,-a fost cel mai rîvnit mic adăpost. Poţi, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am şi eu, în cel mai cunoscut muzeu al principeselor... Alt gen ar fi Tornada de Manilla, care aduce cu cochilia de melc, - ca şi, din nacru roşu cu perle veşnice, cocoşu' de la Bangkok. Şi,-aşijderi, cam ca un balon din chewing-gum de străvezie (iar nu ca la balet, un alb tutu), cea a prinţesei Matuvu. Pe-a cincea nu pot s-o ating nici cu o şoaptă: un paing expert, - umbraticei prinţese pe nume Nocţia, i-o tot ţese".
Îngheţate: "Îngheţata usoară, în compoziţia căreia predomină apa, - din fruct oprit. Desertul preferat al prinţeselor, încît unele îl iau şi ca aperitiv. Reţetele sînt delicioase şi variate: Îngheţată văratică sau îngheţată hibernală, îngheţată de fructe sau de flori. Îngheţată à la cardamome (pom indic), excesiv de parfumată, şi îngheţata balerinelor, vestită pentru lejeritatea ei. Îngheţata serii, îngheţata unei seri de ieri, cu ape de moar negru sau ivoar".
***
Şi pentru că prinţesele au şi animăluţele lor preferate, cu care se joacă în fel şi chip, Şerban Foarţă ni le prezintă în stilul lui inconfundabil!
***
Fluture negru: "Fluturele negru-i heraldul deznădejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nădejdilor şi-a sentimentelor alegre".
Lup cenuşiu: "Potrivit unei legende vechi, o prinţesă fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceştia au hrănit-o prin sihle de păduri, cu propriul lapte, înconjurînd-o cu întreaga lor căldură. Cică poa' să se ivească,-n cîte-o noapte cu vînt, de prin foşnete şi şoapte. Trăieşte-n miază-noapte, în Siberia. Iar un bătrîn lup cenuşiu ar însoţi-o peste tot. Cam asta-i tot ce ştiu".
Inseparabile(le): "Doar păsările care le-nsoţesc pe prinţesele Ding şi Dong oriunde merg acestea. Seamănă între ele precum două picături de apă sau de rouă: numele uneia e King, al celeilalte Kong. Kong e pasărea prinţesei Ding, iar King e pasărea prinţesei Dong. A nu se confunda între ele, chiar dacă King se aşează pe umărul lui Ding, şi Kong - pe degetul lui Dong. De reţinut: King e cu Dong, şi Kong cu Ding. Uneori, însă, poţi s-o vezi pe Kong cu Dong, ca şi pe King cu Ding".
Licorn(a): "Specie de cal, avînd pe frunte, un singur corn în formă de torsadă. Făptură foarte îndrăgită de prinţese, - de-o mare frumuseţe şi delicateţe fără seamăn. Nu se lasă-ntrevăzut decît de ele. Pentru a putea să-l întîlneşti, se cere o seamă de precauţiuni: se cade să-ţi pui cea mai frumoasă rochie, după care te duci într-o pădure; să te aşezi pe un trunchi de brad căzut pe marginea unui drumeag. Licornul se iveşte fără veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, îşi îndoaie un genunchi, îşi pune capul în poala prinţesei şi adoarme. Uneori, are să-i împărtăşească acesteia grijile şi micile-i necazuri. O prinţesă ar fi strîns într-o bucoavnă cu numele Ce povestesc prinţesele licornii, toate aceste mărturii, dar ea nu mai e, astăzi, de găsit. S-o fi rătăcit pe undeva, prin vreun pod de casă bătrînească, prin vreun dulap vechi de stejar, prin vreun întunecos sertar. Scrieţi-mi dacă o aveţi".
Păianjenul mygal de senegal: "Utilizat de prinţesele-africane, din negura vremurilor pînă azi, pentru citirea viitorului obscur. Picioarele i se înmoaie în cerneală, urmînd să fie descifrate urmele lăsate de acesta pe o imensă foaie de papirus. În lipsa unui asemenea mygal (şi dacă ţi-e teamă de păianjeni, fără egal, precum prinţesei Pitipitipythia), se poate recurge şi la muşte, la unele de talie mare: acelaşi procedeu, de bună seamă, - cu deosebirea că, acum, urmele rămase după ele, se cheamă, bineînţeles, scriere minusculă de musculă".
Rinoceroz: "Rinocerozul e creat de copii. Înspăimîntînd mult mai puţin, fireşte, decît cel cenuşiu sau alb, rinocerozul (zis şi rinocerbul, de blînd şi temător ce este) e oferit ca gnu de cîrpă sau tatu de jucărie - să se culce cu ei - lui Pupidulce".
Oac-Oac-Oachiţ-Chiţ: "Prinţesa Kuskah nu spune «vai!», nici «ah!», căci nu se teme de nimic. E gata să înfrunte toate primejdiile din lume: nişte dragoni, o hoardă de barbari saxoni, atacul cîtorva iguanodoni. Ceea ce o sperie-i doar acest, cochet în rest, oac-oac-oachiţ-chiţ".
Pitrilpitipililitipil: "Pasăre fabuloasă cu ciripit şi cu penaj incandescent, de care doar prinţesele au parte şi care poate fi văzută, uneori, în herburile lor. Specie dispărută. Ultima ar fi fost zărită în 1666, în largul insulei Pitrilpitipililitipil, de unde propriu-i nume".
***
După un asemenea bestiar fabulos, parcă îmi vine şi mie să inventez cîteva minunăţii cu lăboanţele de cleştar...
Citeşte un fragment din carte.
Află ce fel de prinţesă eşti de aici.
Citeşte poveste unei petreceri cu prinţesele din carte.
Citeşte un interviu cu Şerban Foarţă, traducătorul cărţii.
(Articole preluate din Suplimentul de cultură, februarie-martie 2008)