Religioase. Cărți de rugăciune, viețile sfinților, liturghii. Biblioteca bunicii. O lumină palidă mângâia regăsirea. Între filele sfinte, ce să vezi. Pachetele de țigări. Tutunul uscat, răvășit, răspândea un miros aspru, pământiu. Plăcut. Plăcut să îmbrățișez. Bunica-copil speriat și autocenzurat. Bunica-adult în fața normelor și așteptărilor. Bunica-bunică. Bunica fuma pe ascuns, toți bănuiam asta. Bunica ne iubea fățiș și un iz înțepător și nefamiliar, dintr-o altă lume, o însoțea mereu când ne citea povești.
Iulia Stavre
Asta mi-a prescris psihologul, să mă tratez după despărțirea de ex-ul meu. Când le termini revii cu dovada, 27 de propoziții câte una pentru fiecare carte. Cu greu m-am adunat până să mă implic, la început cuvintele nu se legau, poveștile nu se țeseau dar după vreo două cărți, uitam ceea ce mi se întâmplase, mă adânceam în lectură ca într-o apă adâncă, fără să respir cercetam sensurile ascunse ale pietrelor de pe fundul apei, pe la a douăzecea carte am iertat și până la final am fost eliberată.
Vlad Mușat
Îmi sună în cap vocile alor mei: când n-o să mai ai bani, o să mănânci cărți? Tai din Idiotul și încep cu 10 pagini. Simt că nu m-am săturat, dar nu pot să mă înfrupt mai mult din roman, esențialul trebuie să rămână. 5 pagini din Procesul. Sunt plin. Poheme de Gellu Naum ca desert? O pagină doar, de poftă. Mâine îmi voi face o supă alfabet din Solenoid. Sincer, sper să nu mă constip, să nu-mi pice greu. Dar, dacă mă gândesc mai bine, o singură dată mi s-a întâmplat asta - când mi-am mâncat cartea de debut.
