Cu burta pe carte nu stătea într-o poziție prea confortabilă, deși alesese câteva volume groase, legate în piele de vițel. Viața de castelan îi asprise trăsăturile și îi îmblânzise sufletul, îl ascultau toți gândacii atunci când le repovestea din memorie un capitol mai vechi. Își înghesuise anii și cărțile adunate din incursiunile nocturne pe lângă tomberoane sub o prelată jumulită, în capătul parcului. Să fi tot fost vreo 27, așa socotise cândva, dar toate i se amestecau în cap și n-avea cine să îi confirme.
Magdalena Daminescu
Abia învățase să citească, când doamna le-a arătat dulapul cu cărți și i-a îndemnat să-și aleagă o carte, pe care o puteau duce acasă. Le-a numărat, erau douăzeci și șapte, deci o bibliotecă adevărată. A ales una cam ferfeniță, dar s-a gândit că e o carte bună, dacă au citit-o atâția. A învelit-o cu hârtie albastră să o protejeze și îi mângâia coperțile rănite, de fiecare dată când o lua în mâini. A tot amânat momentul despărțirii de ea, până nu a avut încotro, lumea aceea din carte a devenit lumea lui.
Gladiola Chete
Acum peste patru milenii, regele Ghilgameș pornea în căutarea nemuririi. Or mai fi plecat și alții înaintea lui, dar nu aveau biblioteca lui, nu ne mai amintim de ei. Nu a găsit-o în plante miraculoase sau în putere, ci în povestea care i-a supraviețuit. De la primele tăblițe de lut până la audiobook, lectura rămâne cea mai discretă formă de nemurire. Fiecare carte citită adaugă un sens, o întrebare, o lumină. Citim pentru a trăi mai mult decât o singură viață și pentru a lăsa ceva din noi mai departe.
