Coada se învârtea de vreo două ori în jurul blocului. Dați mai puține, să ajungă la toată lumea. Ultimele trei le-a luat un bărbat cu pălărie tare, chiar din fața sa. Ajunse la Mia cu plasa goală. Auzi, piersici în miezul iernii. Dar Mia nu era acasă. Tocmai plecase, îl anunță o vecină. La braț cu un domn cu pălărie tare. Apucă să prindă ultimul tren. Acasă, liniște. Pe măsuța din hol, trei piersici mari, perfecte. Credeam că te întorci abia mâine, îi strigă de sus, soția. Auzi niște pași la ușa din dos.
Camil Popescu
Și, Doamne, cât de frumoasă era în rochia aceea albastră, cu părul blond curgându-i pe umerii dezgoliți. Dar stai, îmi zice râzând, ai uitat că era să cad peste toneta de înghețată, că mi-am dat jos tocurile și am umblat desculță? Nu, normal că nu uitasem, și trei pagini mai târziu i-au picat ochii pe întâmplarea asta, dar protagonista era o brunetă cu care mă sărutam. A dat în viteză paginile cu ochii după ea, a mai găsit-o de vreo cinci ori, apoi a trântit manuscrisul pe jos. Ce prost scrii, mi-a zis, și a plecat.
Pompilian Tofilescu
La început a făcut Dumnezeu cerul, pământul, ziua, noaptea, apele, uscatul, toate plantele și animalele. Și a fost bine. Problemele au început când a făcut oamenii. Mai întâi au dat cu flit la regula de folosire a raiului și au mâncat ce nu trebuie. Dup'aia i-a durut în dos de legile pe care Moise le cărase, scrise pe pietroaie, de pe munte. Și, în final, l-au omorât chiar și pe fi-su' ce fusese trimis să-i salveze. Acuma Dumnezeu șade ascuns de lume și îmbufnat, de parcă oamenii ar fi de vină pentru rateurile lui.
