Într-un an m-a pus Ăla să mă urc în tei. Da' Mnezău nu m-a pierit, am căzut întâi pă culme, era velințăle la soare să moară moliile. Am dat cu toate p'in țărână, era numai gânieț', am spălat la ele o lună cu biată soacră-mea, putea și ia atuncea, s-a dus moliile iaca cui. Și altă dată? Alt' dată m-a împuns juninca lu' Brabete, mă pusasă jos. M-a scăpat muiere-sa. Și a mai fost și cu câinii la ceapeu, atuncea m-a cusut la dispensar. Și cu focu'. A ars tot, și 'coperișu. Câți ani zici că ai, dodă? Moartea mai știe?
Aurelian Țolescu
Prima iubire m-a refuzat și s-a măritat cu mama ei. A doua a plecat din țară. Cu prima soție nu m-am potrivit la vârstă și obiective. Cu a doua am dat-o în bară, într-un fel nepotrivit. A treia, a fost greșeala vieții mele. Manifestările de premenopauză a celei de a patra soții au fost cam accentuate și mult prea abrupte și radicale. Viața a cam trecut și nu mai am așteptări de la nimeni. Poate ar trebui să fiu atent și să nu ratez complet trecerea în partea cealaltă. Sper să devin mai înțelept.
Gheorghiță Mircea
Educatoarea: Doamnă, l-ați scăpat în cap la naștere? Cum îl scapi din vedere, sare gardu. La școală, ieșeam pe geam și coboram pe burlan. Au scos burlanul. Luam liniare peste degete. Tata mă bătea zilnic până a renunțat. Treaba ta, a zis, să te bată alții, eu am obosit. Mă băteau alții, dar și ei plecau furioși, că râdeam de ei, deși aveam nasul spart. Am cunoscut-o pe ea. Urâtă. Râdeau de ea, îi puneau piedici și gumă în păr. Să se răzbune pe ei, o lăsam să mă bată. S-a căsătorit cu mine. Ne înțelegem de minune.
