Panseuri involuntare XVI (Geniu / Dom' Primar / Război)

Cel mai deştept om din lume
e cel care a inventat mâncarea
Deoarece fără ea nu am putea trăi
Şi Dumnezeu
Deoarece e Atotputernic
Plus Bill Gates
Deoarece trebuie să ai minte foarte multă
pentru a inventa computerele
Sau pijamalistul, cel care a inventat pijamaua
Fără de care nu am putea dormi
Dar, de fapt, nici un om nu e cel mai deştept om din lume
Deoarece nici un creier
Nu poate stăpâni toate lucrurile.



Un primar previne poleiul
Şi dă toată ziua ordine oamenilor
Pentru a îmbunătăţi oraşul
După care mătură strada
prin intermediul oamenilor.



O armată poate să spună
că a câştigat un război
când toţi inamicii au murit
şi nu mai stau în picioare
Când au ucis toţi infractorii şi armele lor
Asta însemnând că
au ruinat populaţia civilă
Dar au adus şi pacea
cât de cât.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)