Mai multe spaţii culturale pentru bucureşteni

Doina Papp: Sunt vizibile proiectele de anvergură la nivelul Capitalei pe care le susţine Primăria, mai cu seamă în privinţa teatrului, a cărţii, dar şi a altor cîtorva domenii culturale de interes public. Care este motivaţia acestei strategii de investiţii într-o Capitală care are atîtea alte nevoi stringente?
Romeo Pop: Preocuparea Consiliului General nu este numai pentru cultură. Intră în grija Primăriei de a investi mult în oraşul Bucureşti. Avem posibilităţi, avem nişte venituri, bani nerambursabili, iar părerea noastră e că un oraş fără investiţii este un oraş mort. În Bucureşti, după anul 2000 au început nişte investiţii masive de remodelare urbană şi cred că bucureştenii vor trebui să mai suporte vreo 15 ani investiţii în Bucureşti. Trebuie să înţelegem că fără asta oraşul vine peste tine şi te înghite.

D.P.: Să ne referim la cultură şi să începem cu teatrele unde implicarea dvs., şi prin profesie, este fireşte mai mare. S-au renovat teatre, s-au construit altele noi. Ce mai urmează?
R.P.: Anul acesta vom finaliza în aprilie-mai investiţia la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase" şi tot atunci sperăm să deschidem şi Grădina Herăstrău, pe care o aşteptăm cu sufletul la gură pentru că acolo vrem să facem o stagiune estivală. Sperăm să o începem chiar din această vară, o stagiune estivală cu teatrele noastre, cu teatrele de copii.

D.P.: Va fi o stagiune subvenţionată de Primărie?
R.P.: Nu, va fi un program prin ArCub, Centrul nostru de proiecte culturale, prin care vor fi invitate teatrele din Bucureşti să joace vara pentru bucureşteni şi pentru turişti la Grădina Herăstrău.

D.P.: Ceea ce era Grădina Boema, cîndva...
R.P.: Da, dar repertoriul va fi mai diversificat. Acolo se reprezentau numai spectacole de revistă. La Herăstrău vor fi spectacole de toate felurile, bineînţeles adecvate acestui spaţiu în aer liber, iar seara, la o anumită oră, vor avea loc proiecţii de filme.

D.P.: Dar grădina cunoscută sub numele Arenele Romane din Parcul Carol?
R.P.: Acelea nu sunt ale Primăriei.

D.P.: Aparţin totuşi Bucureştiului. Ştiţi care e situaţia acestei locaţii?
R.P.: Era, cred, în patrimoniul Ministerului Sportului, al Tineretului... Acolo s-a întîmplat o asociere...

D.P.: O problemă încă nerezolvată, deci.
R.P.: Din păcate. Revenind, vom continua şi sper să finalizăm pînă la sfîrşitul anului Sala Studio a Teatrului Odeon, o sală de peste 200 de locuri. Avem acolo o investiţie de 40 de miliarde, peste un milion de euro. Apoi, George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, spune că pînă în septembrie-octombrie 2008 se va deschide şi a treia sală de spectacole a Teatrului de Comedie, sala de la Călăraşi, lîngă sinagogă. Acolo va fi o sală de 150 de locuri, unde Teatrul de Comedie va juca spectacole proprii şi va găzdui spectacole independente. Noi considerăm că, dacă vom mări numărul de săli, vom mări şi numărul de spectacole. Astfel, mai mulţi actori vor putea să joace, nu mai vorbim de public. Avem foarte mult public la ora asta, sălile sunt pline, deci putem să mai deschidem şi alte săli.

D.P.: Într-un număr trecut al Bucureştiului Cultural, evocam situaţia precară a teatrelor pentru copii, cu doar trei săli în Capitală.
R.P.: Sperăm să se termine şi investiţia de la Teatrul Excelsior, găzduit acum de Palatul Copiilor. D-l director Ion Lucian ne-a asigurat că în vara asta se va deschide şi Excelsiorul. Aveam în proiect să deschidem şi alte săli.

D.P.: Să nu uităm Teatrul Metropolis, refăcut din temelii şi dat în folosinţă în toamna trecută...
R.P.: Noi am dorit să construim mai multe săli. Am avut discuţii cu Ministerul Culturii în legătură cu sălile de cinematograf. Dacă o serie de săli de cinematograf erau date Primăriei Municipiului Bucureşti (noi le-am cerut pe toate), le reamenajam. Situaţia spaţiilor de cinema trebuie redimensionată, ţinînd cont că s-au deschis şi alte săli în mall-uri. Noi speram să intrăm în posesia unor săli de cinema şi să le transformăm, păstrîndu-le destinaţia lor culturală. Să le dăm însă o multifuncţionalitate, inclusiv aceea de teatre gazdă. Puteam să asigurăm şi preluarea personalului, le modernizam cum ştim noi să facem. Am dovedit-o!

D.P.: Dar cine s-a opus?
R.P.: Am înţeles că e la mijloc un conflict cu sindicatele, dar asta pentru că actualul Minister al Culturii vrea să vîndă jumătate dintre sălile de cinematograf. Cel mai important lucru e ca aceste spaţii să-şi păstreze destinaţia culturală şi ar fi bine să fie date la consiliile locale.

D.P.: Ameninţarea aceasta a planat şi asupra teatrelor. Din fericire, s-a renunţat la privatizare şi teatrele şi-au păstrat destinaţia.
R.P.: Şi acolo era vorba de interese.

D.P.: Aveaţi un gînd legat şi de garajele Leonida. Un teatru pentru tineret cu numele lui Octavian Cotescu. Parcă aşa mi-aţi spus cu ceva vreme în urmă...
R.P.: Cînd vorbeam în 2005 de intenţiile noastre, eram la guvernare. Din păcate, lucrul a căzut din cauza rupturii dintre PD şi PNL, iar în clipa asta nu am nici un dialog cu ministerul. Vreau să vă anunţ în premieră un lucru, însă. Am dat Teatrului Bulandra şi o să i-l atribuim prin Hotărîre de Consiliu, un teren de aproape 2.000 de metri pătraţi pentru construcţia unui Teatru al Europei. Este situat în zona Teatrului Evreiesc şi sperăm ca astfel să aducem mai multă lume în acea parte a oraşului vechi, unde vor fi astfel trei săli: noua sală a Teatrului de Comedie, actualul Evreiesc, care intră şi el în consolidare de la toamnă, şi noul Teatru al Europei. Acesta se va construi cu finanţare europeană şi va fi sub egida Teatrului "L.S. Bulandra", care este membru al Uniunii Teatrelor Europene.

D.P.: Există însă şi unele litigii privind situaţia unor clădiri. Ce puteţi face în aceste cazuri? De asemenea, în situaţia unor consolidări, litigioase şi ele, ca, de pildă, la Nottara.
R.P.: Suntem în proceduri cu execuţia la Teatrul Foarte Mic, partea de licitaţie pentru consolidarea blocului care adăposteşte acest teatru, ceea ce ne permite apoi refacerea sălii Teatrului Foarte Mic.

D.P.: Ce ne puteţi spune despre revendicarea clădirii Teatrului Creangă, a Teatrului Ţăndărică?
R.P.: Din păcate, la Teatrul Creangă clădirea birourilor a intrat în retrocedare, cu sala n-avem probleme. Teatrul Ţăndărică îl vom pierde, în schimb, în întregime. Căutăm o soluţie pe care sperăm să o găsim împreună cu ministerul. Nu suntem încă foarte presaţi, dar avem o altă mare presiune: Muzeul Literaturii Române, care a fost retrocedat. Suntem în proces de evacuare. Am găsit o clădire pe Calea Victoriei, foarte mare, vis-à-vis de fostul BRD, pe care o s-o dăm muzeului, o parte. Să vedem cum distribuim restul spaţiului. Personal, am iniţiat şi o Hotărîre de Consiliu, să trecem din nou în administrarea Primăriei clădirea de deasupra Teatrului Ion Creangă din Piaţa Amzei 7-9, fosta Casă de căsătorii, unde am putea face un spaţiu de muzeu. Să redeschidem acolo pinacoteca, iar la parter să putem face săli de expoziţie. Oraşul nu are săli de expoziţie. Sigur, asta va intra în programul nostru, şi al meu personal, la alegerile viitoare.

D.P.: Pînă una-alta, sunteţi în plină pregătire a Festivalului Internaţional Shakespeare. Aţi adus acest Festival, iniţiat la Craiova, la Bucureşti, prin colaborarea cu Teatrul Naţional din Craiova şi Fundaţia Shakespeare. De ce?
R.P.: Încă de acum doi ani, noi am decis, ţinînd cont de valoarea acestui Festival, să-l includem în programul Primăvara culturală bucureşteană. Deci, într-un an facem acest festival, el fiind bienal, iar în celălalt an vom face un festival de teatru contemporan (B-FIT), cum am făcut şi anul trecut, cînd am adus la Bucureşti cele mai noi producţii ale unor artişti premiaţi la Prix Europa, ca Oscaras Korsunovas, Hermanis.

D.P.: Aceste festivaluri au contribuit la relansarea internaţională a teatrului românesc?
R.P.: Eu cred că ce se întîmplă la Bucureşti începe să aibă ecou. În primul rînd, finanţarea pe care o asigură Bucureştiul culturii începe să aibă un ecou european. Am primit în vizită mai multe oficialităţi care au fost impresionate de sălile de teatru pe care le avem, de Biblioteca Metropolitană, singura care figurează pe harta Europei datorită activităţii şi a digitalizării masive a patrimoniului de carte pe care-l deţine (2 milioane de pagini pe Internet). Suntem în asociaţii europene cu program integrat. Suntem interesaţi, pe de altă parte, pentru că avem un teatru foarte bun, de prezenţa noastră la marile festivaluri din lume. Avem turnee ale teatrelor bucureştene organizate împreună cu ICR, căruia îi mulţumim pentru colaborare. Sprijinim programul ministerului Cultura 2000 pentru participarea la Avignon şi Edinbourg. Vom avea în aprilie 2008 şi o Săptămînă a culturii bucureştene la Madrid, unde sunt foarte mulţi români, cu Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Nottara, Opera comică pentru copii (12-13 spectacole). Tot în această săptămînă vom deschide şi prima dintre bibliotecile pe care Bucureştiul le va avea la Madrid pentru românii de acolo. Ne sprijină pentru asta Primăria din Madrid, care a înţeles urgenţa. Ni s-au oferit patru suprafeţe de peste 80 de metri, plus mobiler, personal. Vom merge iniţial cu 10. 000 de volume. Pe 11 aprilie 2008va avea loc inaugurarea acestei biblioteci ca secţie a Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti.

D.P.: Cum răspund cei pentru care faceţi aceste investiţii, subvenţionînd practic cultura Capitalei?
R.P.: Noi suntem din această poziţie doar administratorii fondurilor. În privinţa teatrelor, dacă sălile sunt pline înseamnă că investiţia e rentabilă. Fără să luăm în calcul calitatea. Critica de specialitate ne ajută în a ne forma o părere în această privinţă. Este important că reuşim să aducem cît mai mulţi oameni în spaţiile noastre, ţinînd şi preţul biletelor la un nivel accesibil. Cu toate acestea, încasările din cultură sunt de peste 10 miliarde, ceea ce este o sumă considerabilă.


(Interviu preluat din Bucureştiul cultural, aprilie 2008)