Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Probleme de identitate şi poziţionare pe piaţa culturală internaţională


Gabriela Adameşteanu, un interviu cu Carmen Bendovski

26.03.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Foste cămine culturale cu public pasiv, majoritatea de vîrsta a treia

Gabriela Adameşteanu: Centrul Cultural Român din Viena există de mai mult timp. Ce ne puteţi spune despre istoria sa (înfiinţare, locaţie, conduceri, public etc.)?
Carmen Bendovski: Cred că o "istorie", fie ea şi succintă, a centrelor culturale româneşti din străinătate, de la înfiinţare pînă în prezent, nu mai prezintă mult interes, poate pentru evaluările interne... Aş menţiona doar faptul că actualele filiale ale ICR din marile capitale ale lumii au pornit în 2005 cu un handicap uriaş de imagine, credibilitate şi vizibilitate; vorbim de 15 ani, dacă ar fi să ne raportăm doar la instituţiile celorlalte ţări foste comuniste. În unele cazuri, acest "handicap" se raportează la perioade mult mai lungi; la Viena, Institutul Polonez există din 1973, iar Collegium Hungaricum din 1978! Din cauza lipsei de strategie şi de fonduri, reprezentanţele culturale ale României au funcţionat timp de 15 ani, într-adevăr, ca nişte cămine culturale vizitate de un public pasiv, în majoritatea lui de vîrsta a treia, cu o condiţie financiară modestă şi un apetit cultural clişeard.


Scena culturală nu este stadion

G.A.: Din impresiile mele, cultura română încă nu are un loc bine conturat pe piaţa culturală internaţională. Sau mă înşel? Ce ar trebui făcut?
C.B.: Reiese, cred, din cele spuse mai sus, că nu avem cum să ocupăm "un loc bine conturat pe piaţa culturală internaţională"... Ne zbatem pentru acest loc abia din 2005. Scena culturală nu este stadion, nu ajunge mai în faţă cel care dă mai tare din coate. Nici produsele culturale pe care dorim noi să le promovăm nu sunt meciuri de fotbal să capteze instantaneu atenţia a zeci de mii de oameni şi să invadeze spaţiile presei scrise şi audiovizuale. Avem încă probleme de identitate şi de poziţionare pe piaţa culturală internaţională. România nu a reuşit să adopte o platformă de export cultural, în baza unor studii de piaţă care să ne indice interesul actual al publicului şi tendinţele. Continuăm, într-o mare măsură, să reacţionăm la stimuli, în loc să avem o atitudine prospectivă, şi, de ce nu, agresivă! Mai degrabă ni se întîmplă lucruri, nu le facem să se întîmple. Ni se întîmplă ca Dan şi Lia Perjovschi să fi devenit foarte cunoscuţi în Europa şi Statele Unite. Ni se întîmplă ca Palme d'Or să fi fost cîştigat de Cristian Mungiu. Ni se întîmplă ca Mircea Cărtărescu să fie considerat de Szolnay, una dintre cele mai mari edituri austriece, drept cel mai important autor pe care l-a avut în ultimii ani. Ni se întîmplă, de ce nu, Costel Busuioc!

Învestirea Institutului Cultural Român ca principal exportator cultural, cu o strategie asumată şi o finanţare la limita decenţei, nu reprezintă un gest politic suficient de coerent şi hotărît, cîtă vreme această instituţie se confruntă dramatic cu o legislaţie de-a dreptul duşmănoasă şi cu o finanţare insuficientă. Cultura română în străinătate nu poate fi promovată de o singură instituţie. Dacă vrem o ofensivă, trebuie să aruncăm în cîmpul de luptă toate batalioanele. Or, la capitolul "încolonării sub drapel", România are probleme mari... Prea multe interese divergente, prea multe orgolii, prea multe personalităţi, prea puţine competenţe, prea puţin interes real. Explic printr-un exemplu: în 2003, anul preaderării Poloniei la Uniunea Europeană, Austria a fost "invadată" de cultura poloneză. Am discutat în 2005 cu firma de relaţii publice care a derulat campania de imagine şi promovare prin cultură a Poloniei în Austria. Vorbim de un buget de publicitate de un milion de euro! Vorbim de exporturi culturale, pe durata unui an, de minimum 3-4 milioane de euro! Şi vorbim de o ţară reprezentată cultural în Austria din 1973!!! Acest enorm efort de reprezentare şi promovare nu a fost făcut de o singură instituţie. A reprezentat o decizie politică unanimă, coerentă şi pusă în practică magistral.

Suntem în 2008 şi am pierdut 20 de ani... Două decenii, la scara istoriei contemporane, atît de precipitate, reprezintă enorm. În termeni de poziţionare a "României culturale", chiar faţă de alte ţări central şi est-europene, cum spuneam, nu faţă de "marile culturi", cifra se multiplică dramatic. Avem încă, în acest moment, imensul noroc de a beneficia de interesul sporit al publicului occidental pentru o Românie de curînd membră a Uniunii Europene. Nu cred că vom reuşi să folosim şansa. Sunt prea multe variabile care ţin de scena politică internă şi s-a demonstrat, în mod fatal, că aceasta are o mecanică a ei. Nu s-a inventat încă cheia prin care această maşinărie cam năucă să răspundă la comenzi care ţin de interesul general şi de perspectivă al României.

Ce ar trebui făcut pentru ca România culturală să aibă un loc al ei? Să vrem. Dar să vrem cu adevărat. Asta presupune spirit de echipă, renunţarea la reflexul de haită, legislaţie în domeniul managementului cultural adecvată pieţei occidentale în care încercăm să ne găsim un "loc de desfacere"vizibil şi mai multe fonduri.


Strategii de secol XIX sau de mileniul 3

G.A.: Care consideraţi că sunt priorităţile unui director de centru cultural? Ce anume este specific pentru Viena, pentru Austria?
C.B.: Depinde din ce perspectivă abordăm rolul institutelor culturale. Dacă le considerăm instrumente ale diplomaţiei publice, atunci prioritatea lor este să promoveze punctual produse culturale considerate în România "de top". Dacă le vedem ca pe un fel de Goethe Institut, sau Cervantes, sau British Council, sau Institutul Francez, atunci ele sunt locaţii tradiţionale care promovează limba şi cultura română cu o întîrziere de decenii! Dacă acceptăm să vorbim despre filialele ICR ţinînd seama că ele şi-au propus să conteze în epoca comunicării directe nelimitate, în plină eră a globalizării, în mileniul 3, avem o problemă. Sunt mai degrabă instituţii de secol XIX! Aceasta este, cred eu, şi dificultatea enormă cu care se confruntă Institutul Cultural Român. Ce strategie adopţi? De export pur şi simplu sau de "joint venture"? Pentru moment, tactica indicată pare a fi a unui mix din cele două. Şi performanţele au dovedit că era singura tactică posibilă.

Presiunea în interiorul României este de a produce "dovada" performanţei rapide. Performanţa rapidă nu poate fi atinsă decît prin conformare la tendinţele interesului actual în plan european. Acest tip de interes ignoră glorios nume mari ale culturii române. Cedăm sau insistăm? Le vindem ce vrem noi sau le vindem ce vor ei? Dacă le vindem ce vrem noi, atunci e nevoie de foarte mulţi bani. Dacă le vindem ce vor ei, construim, poate, castele de nisip. Dilema majoră a reprezentării României prin cultură o reprezintă în acest moment raportarea la factorul "timp". Ne raportăm la piaţă sau încercăm să o influenţăm? Acţionăm în prezent sau construim pentru viitor?

G.A.: Am amintit la o recentă întîlnire la ICR programul de lecturi publice, făcut de Centrul Cultural din Viena, în colaborare cu editura Polirom, şi l-am recomandat şi altor centre culturale. Vreţi să ni-l prezentaţi mai detailat?
C.B.: Programul cadru lunar Matinee & Brunch la ICR Viena, care a debutat în martie 2007, a fost pentru noi un pariu. Am ignorat complet principiile "de vînzare" ale marketingului şi am investit într-o campanie puţin spectaculoasă de PR! Împreună cu editura Polirom am prezentat lunar autori români, majoritatea dintre ei necunoscuţi publicului austriac. La cele 11 matinee literare organizate de ICR Viena au asistat în medie 30-35 de iubitori de literatură. Mulţi dintre scriitorii pe care i-am avut invitaţi ne-au declarat că au avut lecturi în Europa pentru doar 5 spectatori!

Am derulat în paralel, de un an, o campanie de comunicare care a constat în expedierea sistematică a informaţiilor legate de program. Am transmis unui număr de peste 400 de edituri, agenţi literari, critici, jurnalişti specializaţi, personalităţi ale mediilor literare CV-urile autorilor, textele critice şi fragmentele traduse în limba germană. Am gîndit o investiţie pe termen lung şi avem feedback imediat! Începînd din aprilie 2008, la doar un an de la debutul proiectului nostru Matinee & Brunch la ICR Viena, scriitorii români au imensa şansă să fie promovaţi, începînd cu luna aprilie, prin programul cadru lunar Viena citeşte România, derulat de ICR Viena în parteneriat cu Societatea Austriacă pentru Literatură (ÖGL), într-o locaţie de referinţă: Herrengasse nr. 5, la cîţiva paşi de Hofburg, fostă reşedinţă imperială şi actual centru metropolitan de congrese. Extrem de important în configuraţia acestui program cadru al ICR Viena este parteneriatul cu Institutul de Romanistică, care a introdus în curricula universitară textele autorilor români promovaţi de ICR Viena.


BuchWien 08 - o şansă pentru autorii români

G.A.: Aţi lansat recent o invitaţie editurilor româneşti pentru un tîrg de carte la Viena. Este, evident, o noutate. Care este motivaţia, la ce rezultate vă aşteptaţi? Din cîte ştiu, la Leipzig, un tîrg de carte germană destul de viu, nici editurile româneşti şi cred că nici alte instituţii nu au fost prezente.
C.B.: Oferta specială lansată de organizatorii BuchWien 08 este consecinţa directă a strategiei ICR Viena de promovare a literaturii române contemporane. Toate editurile care au publicat autori români (Szolnay, Residenz, Drava, edition per procura, Wieser) cu care ICR Viena a colaborat pentru promovarea volumelor apărute în Austria au făcut lobby pentru participarea României la acest tîrg de carte aflat la cea de a 61-a ediţie şi care, în 2008, pentru prima oară va fi organizat la Centrul de Tîrguri şi Expoziţii Viena, după ce timp de 60 de ani a fost organizat în cadrul Primăriei Viena.

Am transmis oferta specială prin comunicat de presă, iar editurile interesate ne pot contacta. Toate detaliile legate de Tîrgul de Carte de la Viena pot fi găsite pe http://www.kulturraumrumaenien.blogspot.com. Sperăm ca editurile româneşti să înţeleagă ca BuchWien 08 reprezintă o cheie de acces pentru tot spaţiul de limbă germană. ICR Viena a investit aproape 90% din resursele de publicitate pentru promovarea acestui eveniment, sub logoul "Viena citeşte România". Suntem în faza de negociere cu actori foarte cunoscuţi şi iubiţi de publicul austriac, care ne-au fost parteneri în acest program pentru a-i utiliza ca "brand" pe durata campaniei.

ICR Viena va aloca toate resursele umane şi logistice pentru o bună reprezentare a României la acest eveniment. Ne vom asocia punctual cu editurile româneşti şi austriece şi vom susţine lecturile, întîlnirile cu autorii şi lansările de carte. În paralel, vom promova în cadrul BuchWien 08 şi programul lunar în colaborare cu Societatea Austriacă pentru Literatură. Încercăm să găsim resursele pentru producerea unui audiobook, în lectura actorilor Hermann Schmidt (Burgtheater) şi Katharina Stemberger (Volkstheater) cu fragmente din volumele prezentate de ICR Viena, începînd din 2007, în colaborare cu editura Polirom.

G.A.: Care consideraţi că au fost realizările Centrului de cînd ocupaţi funcţia de director? Ce consideraţi că sunt probleme care rămîn de rezolvat?
C.B.: Mi-am propus în primul rînd să aduc ICR Viena în mileniul 3! Am reuşit să echipez sediul astfel încît să se poată oricînd transforma într-un studio de televiziune(!), avem un media room unde oferim publicului acces la presa românească online şi la posturile de televiziune româneşti. Cursanţii care învaţă limba română în cadrul parteneriatului nostru cu Centrul de Limbi Străine al Universităţii Viena au la dispoziţie lap-topuri cu acces Internet nelimitat. Sălile institutului sunt dotate cu ecrane cu plasmă, care permit organizarea oricărui tip de performance, expoziţii în tehnici multimedia, sesiuni de informare-comunicare complexe.

Proiectul de management a vizat în primul rînd transformarea parţială a instituţiei, din organizator de spectacole în centru de reţea pe relaţia bilaterală, în domeniul artelor, educaţiei şi culturii civice, şi atragerea unui public activ şi potenţial vector de comunicare. După doi ani şi jumătate, ne permitem să raportăm (sîc!):
ICR Viena a devenit prima instituţie căreia i se adresează operatori culturali de primă mărime, organizaţii, asociaţii culturale, creatori din Austria care doresc parteneriate; colaborăm cu Kulturkontakt (cea mai importantă asociaţie austriacă care finanţează şi sprijină proiecte culturale, rezidenţe, traduceri pe relaţia Austria-Europa Centrală şi de Est), Abaţia Klosterneuburg (unul dintre cele mai importante situri istorice şi cel mai puternic promotor al culturii româneşti în regiunea Austria Inferioară), Radio ORF, Centrul Cultural şi Cinematografic Urania, Departamentele de Cultură ale Primăriei Viena şi Ministerului Afacerilor Europene şi Internaţionale al Austriei, Facultatea de Comunicare, Institutul de Romanistică, Centrul de Limbi Străine din cadrul Universităţii Viena;
Sediul ICR Viena este solicitat de austrieci pentru organizarea de evenimente proprii pentru că oferă, pe lîngă o adresă centrală şi un spaţiu istoric (casa a fost construită de Franz Schönthaler, sculptor şi decorator al Curţii Imperiale în vremea lui Franz Josef), o dotare logistică demnă de invidiat şi un spaţiu "user friendly";
Publicul nostru a "întinerit" cu vreo 20-30 de ani, nu este un public captiv formatelor "de toate pentru toţi", ci unul specializat, în funcţie de oferta noastră; am adoptat, de exemplu, strategia de nişă cu programele cadru lunare de jazz şi jam session şi festivalul de jazz. Un google search "hotROMania" confirmă că am făcut o opţiune corectă;
Last but not least, ICR Viena reprezintă o echipă care nu oboseşte! Modul în care colegii mei reuşesc să se mobilizeze, indiferent de gradul de dificultate al proiectului şi de numărul de programe, care are loc uneori simultan în mai multe locaţii şi oraşe, indiferent de complexitatea şi disconfortul aspectelor organizatorice şi administrative, continuă să mă surprindă. Faptul că în majoritatea cazurilor reacţionează cu zîmbetul pe buze, cînd le dau mai mult decît pot duce, merită aici şi acum recunoaştere publică!


Documentare despre revoluţia română

G.A.: Ce v-aţi propus pentru anul viitor?
C.B.: Ne-am propus marcarea a douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului, sub motto-ul "Romania 20 years after". Suntem deja într-o fază destul de avansată cu proiectul de programe. Intenţionăm să debutăm în 2008 la MuseumsQuartier, una dintre cele mai celebre locaţii din Viena pentru spectacole, expoziţii, performance, loc predilect de întîlnire al boemei artistice şi tinerilor. Colaborăm în acest proiect cu "ensemble europa" reprezentat de doi tineri creatori austrieci (care au pus în 2007 în scenă, cu un succes extraordinar, O noapte furtunoasă) şi cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

Am contactat cîţiva realizatori de televiziune cu care am discutat producţia unei serii de trei documentare dedicate revoluţiei române şi intenţionăm să organizăm în cadrul celui mai important eveniment ştiinţific, Forum Romania VII, o sesiune la care să participe cîţiva dintre jurnaliştii de la cele mai importante trusturi de presă germane (Spiegel, Frankfurter Allgemeine, Frankfurter Rundschau, reţelele de televiziune ARD şi ZDF, Deutsche Welle), care au relatat mult despre evenimentele din România anilor '90.

Încercăm să identificăm procedurile prin care putem lansa un concurs pentru un proiect pe care să îl prezentam la Linz, Capitala Europeană 2009, oraşul unde se desfăşoară anual cel mai important festival multimedia, Ars Electronica. În paralel, în cadrul întîlnirilor lunare ale Uniunii Institutelor Europene din Viena (VEK), Luana Chira, directorul adjunct al ICR Viena, care deţine şi preşedinţia organizaţiei, discută deja inserţiile culturale româneşti în programul Capitalei Culturale Europene.

Vom păstra programele care ne-au particularizat în mediul concurenţial vienez (52 de reprezentanţe culturale străine, la care se adăugă sute de instituţii culturale autohtone!): hotROMania, jam session lunare şi festival în parteneriat cu Radio ORF şi cel mai mare club de jazz Porgy&Bess; festivalul de film în colaborare cu Urania, expoziţiile din sala terrena a Abaţiei Klosterneuburg, serile literare în colaborare cu Societatea Austriacă pentru Literatură şi evenimentele speciale dedicate originarilor din România.


(Interviu preluat din Bucureştiul cultural, aprilie 2008)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer