Când Kronos întâlneşte ploaia, pe Jimi Hendrix şi România

Maria Balabaş: Ştii că plouă acum în Bucureşti.
David Harrington: Chiar aşa?

M.B.: Da, îţi place ploaia?
D.H.: Sunt din Seattle şi, deci, sunt obişnuit cu ea...

M.B.: Din Seattle? Acolo unde au o statuie a lui Jimi Hendrix.
D.H.: Adevărat.

M.B.: Şi voi aţi făcut nişte înregistrări uimitoare cu piese semnate Hendrix.
D.H.: Sunt un mare fan al muzicii lui.

M.B.: Cum puteţi să cântaţi atâtea genuri muzicale?
D.H.: Cred că a fi muzician în zilele noastre ne dă oportunitatea de a explora enorm de multe posibilităţi. Iar aceasta îmi place să fac.

M.B.: N-am ascultat înregistrările voastre cu Howlin' Wolf, dar cum e posibil să redai cu un cvartet de coarde timbrul specific vocii lui?
D.H.: După ce am ascultat Taraful Haiducilor am învăţat multe lucruri despre felul în care poate fi utilizată vioara.

M.B.: Deci Howlin' Wolf a venit abia după Taraf....
D.H.: Da, cred că aşa s-a întâmplat.

M.B.: Crezi că există legături între muzica unui bluesman precum Howlin' Wolf şi cea a Tarafului Haiducilor?
D.H.: Sunt lucruri de care învăţăm abia după mult timp dar da, cred că există multe conexiuni.

M.B.: Care este legătura între muzica lui Jimi Hendrix şi cea a lui John Zorn, de exemplu, un foarte important artist experimental.
D.H.: Cred că foarte mulţi artişti americani au fost influenţaţi de Jimi Hendrix. A fost o prezenţă imensă în muzica noastră şi încă este.

M.B.: Ce a dat Jimi Hendrix muzicii?
D.H.: E o întrebare bună, dar nu ştiu răspunsul.

M.B.: Doar îl cântaţi....
D.H.: Da, da!

M.B.: Este muzica răspunsul la toate întrebările? Tocmai a venit ploaia şi mi-a distrus toate întrebările.
D.H.: Cred că sunt atât de multe posibilităţi pe care le oferă muzica, iar muzicienii au marea posibilitate de a descoperi direcţii pentru viitor.

M.B.: Cum crezi că sună viitorul muzicii?
D.H.: Nici măcar nu mă pot gândi că aş putea ghici cum ar suna muzica anul următor. Poate să fie mult mai diferită decât ne-am aştepta.

M.B.: Ascultaţi multă muzică venind din parte tinerilor compozitori sau muzicieni. Descoperiţi lucruri bune?
D.H.: Desigur. Nu ştii niciodată de unde poţi asculta ceva minunat şi surprinzător...

M.B.: Ce numiţi pasionant în muzică?
D.H.: Kronos vine la Bucureşti. Acest lucru mi se pare, de exemplu, pasionant acum. Noi n-am fost niciodată acolo şi multă din muzica mea preferată vine din ţara voastră. Sper să învăţ despre muzică atunci când voi fi acolo.

M.B.: Eu sper ca noi să învăţăm despre muzică atunci când veţi veni voi aici. Ce vor, de obicei, oamenii să afle de la tine? Eu mă gândeam să vorbim despre ploaie...
D.H.: Mulţi cred că eu ştiu ce se va întâmpla în muzică....

M.B.: Tu ai fi un fel de Nostradamus....
D.H.:... dar nu ştiu, mă asigur că spun tuturor că nu am habar. Mizez doar pe extraordinarul care se va întâmpla.

M.B.: Toată lumea speră la extraordinar?
D.H.: Eu aşa cred.

M.B.: Crezi că sinceritatea are încă un loc important în muzică?
D.H.: Da, sunt convins. Sunt atât de multe probleme în lume şi războaie, că guvernele nu ne lasă să ştim lucruri vitale. Muzica ne dă voie să pătrundem în aspecte ale adevărului pe care în mod obişnuit nu le putem accesa. De aceea cred că oamenii revin mereu la muzică.

M.B.: Programele voastre au şi un mesaj social?
D.H.: Ei bine, venim la Bucureşti, suntem un grup american, prima piesă pe care o vom interpreta aparţine unui compozitor irakian, ultima unei compozitoare din Serbia.... nu se întâmplă foarte des ca un grup să aducă împreună lucrări muzicale din aceste locuri, în România sau în alte ţări. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în lume.

M.B.: Deci muzica nu este o artă în sine, ci o artă pentru oameni, trăieşte prin oameni.
D.H.: A fi muzician astăzi îţi dă multe responsabilităţi, iar noi învăţăm despre ele pe parcurs. Este o onoare să poţi cânta muzică şi să o duci în locuri diferite, dar în acelaşi timp te face şi foarte responsabil.

M.B.: Nu este dificil să schimbi de fiecare dată expresia muzicală, de a încerca găsirea adevărului muzical?
D.H.: Muzicienii îşi folosesc urechile şi ceea ce ştiu despre lume, trebuie să ne încredem în noi înşine.

M.B.: Cum îţi alegi colaboratorii.
D.H.: Prin instinct, totdeauna prin instinct.

M.B.: Nu eşti raţional deloc?
D.H.: Mi s-a spus că nu sunt raţional, nu ştiu... cred că trebuie să fii puţin "raţional" pentru a supravieţui, iar după aceea poţi fi iraţional.

M.B.: Cvartetul vostru are numele vechiului zeu al timpului. Crezi că timpul este muzică? Sau... ce este muzica?
D.H.: Încerc să evit definirea muzicii pentru că niciodată nu ştii ce urmează. Sunt lucruri pe care vrei să le faci şi oamenii spun "aceasta nu este muzică" dar poate va deveni în viitor.

M.B.: Deci nu există zgomot, doar sunete....
D.H.: Unii cred că ceea ce facem noi este zgomot....

M.B.: Putem să spunem în orice caz "restul este tăcere...."
D.H. aprobă şi râde.

M.B.: Ce credeţi că duce la senzaţional în zilele noastre? Pentru că este foarte mult senzaţional care, cred eu, nu-şi găseşte locul....
D.H.: Muzica este pentru mine ceva personal. Acest senzaţional ar fi ceva ce vine din afară... cred că ceea ce facem noi nu este senzaţional, este mult mai personal.