Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de Rachmaninov este un reper al repertoriului romantic şi umple sălile cu uşurinţă. În plus, ascultându-l pe Daniel Goiţi în postura de solist al acestui concert, acompaniat de Filarmonica « George Enescu » dirijată de Jin Wang, am avut senzaţia că avem între noi un pianist de anvergură şi încrederea că după Valentin Gheorghiu şi Dan Grigore se conturează certitudinea unei generaţii aflate acum între 30 şi 40 de ani, având printre exponenţi nume precum Daniel Goiţi sau Horia Mihail.
Încă de la primele acorduri ale concertului, spectatorul este furat de pianistica solidă, sigură, confortabilă prin liniştea pe care o inspiră Daniel Goiţi, dar şi de discursul armonic învăluitor, de jocul aproape jazzistic al tensiunilor, de arhitectura surprinzătoare a frazei muzicale elegant descoperite de pianist în partitura lui Rachmaninov. Aflată sub bagheta excelentului acompaniator care este Jin Wang, orchestra se integrează dinamicii marcate de forţa şi subtilitatea tuşeului solistului.
Modul în care Daniel Goiţi îşi aşază sunetul plin, bogat în armonice, strălucirea pasajelor sale de virtuozitate, felul în care îşi asumă rolul de solist, nu lasă nici un sunet fără acoperire, de la prima până la ultima măsură. Deschisă unei multitudini de chei şi registre de interpretare, muzica lui Rachmaninov poate evoca sentimente şi culori care merg de la serenitate la pasiune aprigă, de la nostalgie, la poza eroică. În acest context, scenariul şi viziunea propuse de Daniel Goiţi au fost entuziasmante.
Demonstrând adevăratul înţeles al noţiunii de « om de echipă », Jin Wang are harul de a se plia perfect pe personalitatea solistului, fără a pierde cu nimic din vivacitatea şi prospeţimea funciare care îi caracterizează amprenta artistică. În ambianţa Ateneului, am avut astfel şansa de a asista la un concert de talie internaţională în care prima vedetă a programului a fost cu onoare încadrată de Intermezzo din Cavalleria Rusticana de Mascagni (la care au contribuit şi Corul Filarmonicii "George Enescu" pregătit de Ion Prunner) şi de Variaţiunile Enigma de Elgar. Această lucrare prin care Elgar s-a impus în sfârşit (de pe o zi pe alta, la mai mult de patruzeci de ani), Variaţiunile pe o temă originală (sau Enigma Variations), în care tema-enigmă este urmată de paisprezece variaţiuni dedicate fiecare câte unei persoane din anturajul compozitorului, "enigmatic" desemnate prin iniţiale a fost piesa în care Jin Wang a avut ocazia, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii "George Enescu" să-şi pună în valoare ampla respiraţie dirijorală, aşa cum a făcut-o în repetate rânduri pe scenele bucureştene.