Un început în plină vară

În vremea în care toate stagiunile se încheie, Institutul Francez din Bucureşti şi Ambasada Franţei în România deschid al doilea Saison de musique ancienne cu un prim concert programat în miez de vară la Sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă al României.

Poate că faptul că la data de 1 iulie Franţa a preluat preşedinţia Uniunii Europene şi că în câteva zile îşi serbează ziua naţională nu sunt străine de această iniţiativă. Totuşi, există şi motivaţii strict artistice. Succesul primei stagiuni, 2007-2008, i-a determinat pe organizatori să-şi continue operaţiunea de educare a publicului bucureştean întru muzica veche, fenomen încă prea puţin prezent în România.

Ansamblul Stradivaria este cel care a girat acest prim concert de cantate şi sonate franceze găzduit de Sala Auditorium. Lăsând muzica în background, recunosc că mi-am lăsat privirea să alunece asupra publicului aflat într-una dintre sălile bucureştene cele mai potrivite pentru muzica de cameră (care ar putea deveni optimă dacă mocheta ar fi înlocuită de parchet, iar scaunele ar fi retapisate cu un material care să nu absoarbă sunetul într-o astfel de măsură). Am remarcat la acest public o medie de vârstă mai scăzută decât cea a spectatorilor stagiunilor noastre obişnuite şi mai ales o evidentă familiaritate cu genul de muzică pe care veniseră să-l asculte.

Am ascultat o muzică scrisă în urmă cu aproximativ trei secole de Marin Marais, François Couperin, Nicolas Bernier, François Francoeur, Jean-Philippe Rameau şi interpretată de Ansamblul Stradivaria - adică Anne Chevallerau, vioară, Jay Bernfeld, viola da gamba, Jocelyne Cuiller, clavecin şi Jeffrey Thompson, tenor - cu o deosebită preocupare pentru detalii şi pentru stil. Fondat de violonistul Daniel Cuiller în 1987, ansamblul Stradivaria se numără printre cele mai reprezentative şi cunoscute ansambluri baroce pentru muzica de coarde.

Ceea ce îşi propun în general interpreţii acestei muzici pe instrumente vechi este să surprindă cât mai convingător atmosfera epocii în care a fost ea concepută. În cazul Ansamblului Stradivaria, cheia este excepţionala cunoaştere a stilului baroc francez, atât de către instrumentişti, cât mai ales de către tenorul Jeffrey Thompson, care ne-a creat impresia că este o autentică personificare a teoriei afectelor, cea care a dominat acea epocă a barocului francez în care Nicolas Bernier scria cantata Arminte et Lucrine sau Jean Philippe Rameau compunea cantata Orphee. Aşadar, afectarea solistului, jocul trăirilor sincere, se găseau şi ele cu totul în stil, elemente esenţiale pentru o interpretare autentică a muzicii franceze baroce.

Cu o astfel de deschidere, aşteptăm nerăbdători continuarea cu concertele programate în toamnă şi mai ales cu ultima creaţie a lui Béatrice Massin şi a companiei sale de dans baroc Les Fêtes Galantes, spectacolul coregrafic şi muzical Un air de folies, programat pentru 24 octombrie la Teatrul Odeon.